If Music be the Food of Love, play on...

Soldatul nu e cal, dar totusi, are copite

2012-02-13T18:15:00.000+02:00

Inca mai sunt persoane care cauta taguri cum ar fi "andreea mihaela psata" si ajung (unde credeti?) direct pe blogul meu, si tocmai (de unde credeti?) de la Constanta, si nu numai; de la Bucuresti, ba chiar uneori si tocmai de Rome! Semn ca soldatul s-a oprit din marsaluit, a venit calul alb de l-a pascut, iarba neagra care s-a facut. Dar calul alb e iapa batrana, nechezand i-ha-ha, i-ha-ha, de bucurie ca s-a impreunat si ea, contra-naturii, caci soldatul nu e cal, si nu are decat doua picioare. Dar totusi are copite. Si vine Nichita si-i spune, cum

Curgeau la vale peştii ce au fost poeţi

a râurilor de din arbori creţi

şi mortăcioşi ei se dădeau la pescuit

ca să-i mănânce alţii şi să-i schimbe-n mit.

Şi mai curgeau devale din devale

şi amintirea tandră-a dumitale

care-i vorbeşti pe râuri şi pe peşti

ca amintirea din poveşti

şi le mai zici cu dor şi burta goală

că-au fost odată ca şi niciodată

în foamea lespezii dedată

a vremii vieţii noastre goană

şi te surprind că tu te uiţi la râuri cu poftă de mâncare

şi te surprind că tu te uiţi la frunze

cu poftă mult de umbre goale şi lehuze

Şi te surprind că te mai uiţi la soare

sperând că e lumină de mâncare

Hai, pleacă tu şi du-te-te

pe tine doar mănâncă-te.

Si iara zic, tot ca Nichita,

Mi-am furat trupul de copil,

l-am înfăşat

şi l-am pus într-un coş împletit, -

şi l-am azvârlit în fluviu

să se ducă şi să moară în deltă.

Nenorocitul, tristul şi tragicul de pescar milos

mi-a venit cu el în braţe

tocmai acum!

comentariul meu: Ce este frumusetea

2012-02-10T23:44:00.000+02:00

http://blogdanieliancu.blogspot.com/2012/01/vorbe-despre-oameni-buni.html

Ştii tu ce-i frumuseţea?! nu ştii iubite…

Află, că frumuseţea n-o vezi

şi nici n-o poţi avea,

Ea îţi apare-n faţă, dar tu n-o poţi vedea,

Până când Eros, iute, şi-n clipă minunată

Lovindu-te in inimă găsindu-te, te va afla!

Platon aflase, şi-a spus-o răspicat,

În cuvântarea-i ce ne-a dat „Ospăţul”,

Din ăst ospăţ, chiar azi m-am înfruptat,

Dar nucii, în trei ani i-am aflat miezul…

Acea mare lucrare, despre ce-nseamnă Eros,

Şi care când te-atinge, îţi arde tot ce-i veros.

El demon e, la graniţa-ntre bine şi-ntre rău,

Dar pân la urmă moare, şi creşte-n Dumnezeu.

Şi-apare frumuseţea, în toata ei splendoare.

Lumina aceea mare, ce sufletul o are.

De-aţi vrea să o aflaţi, din ea să vă-nfruptaţi,

Multe etape are, el, Platon vi le-arată,

Dar fiecare, prin ea trebui să treacă, odatăşi o dată,

Căci altfel dacă totul, în voi n-oţi fi trăit,

Ce spune Platon, citi ve-ţi doar cu ochii, darnu veţi fi simţit.

Şi nici pricepe totul, cum ea în voi răsare,

Cum e cu frumuseţea, din noi, din fiecare….

Este Lumină toată, asta e frumuseţea,

Pe care o împarte chiar primind injusteţea,

Este Împărăţia - doar voi o zămisliţi,

Când Eros vă v-atinge, şi toţi vă cred smintiţi.

Dar cutezaţi, că face, toată durerea care

O veţi simţi cum eul când moare, vă va doare.

Credeţi că e virtute, pe care s-o-nvăţaţi

Cumva, printr-o metodă, mulţi bani pe ea sădaţi?

Nu v-amăgiţi cu de-astea, că veţi rămâne goi,

Lipsiţi de frumuseţe, o să muriţi în doi,

Contemplând frumuseţea la adâncime mică,

Dar nu e decât demon, ce râde de se strică,

Care vă amăgeşte cum că aţi fi frumoşi,

Dar singur el va şti, şi cât de găunoşi.

Rugăciunea inimii mele

2012-02-09T19:12:00.000+02:00

Doamne, îţi dau Ţie toată iubirea mea,

Primeşte-o! te implor! şi nu mă mai lăsa,

Crucea ce mi-ai dat să o hârşâi prin colb,

umilindu-mă înainte-i, nefăcând voia Ta.

Coboară Doamne peste mine şi inima mea,

şi ajută-mă! de mine să mă pot lepăda.

Să mă arunc, prăpastie adâncă să mă fac,

Smerenia de la tine a şti să o îmbrac.

Asta mi-e ruga Doamne, de fiecare ceas,

Aşa-mi grăieşte sufletul de eu, de mine ars,

Mi s-a întins răbdarea în punte peste vreme,

şi m-am găsit secată de ea, fără putere.

Şi glasul inimii mele sângerânde mi-adun,

c-o ultimă suflare, Ţie să mă supun:

Primeşte-mi Doamne, toată iubirea mea,

Aşa murdară cum e, şi fă ce-i şti cu ea!

De ce suferă poporul român?

2012-02-07T22:08:00.001+02:00

Democraţia are ca motor virtutea, adică iubirea binelui public. Când virtuţile sunt ignorate iar viciile nepedepsite, atunci şi fericirea poporului suferă.
J.J.Rousseau

Concluzie: Singurul vinovat de situaţia din România, este justiţia română, fiindcă nu pedepseşte viciile clasei politice, adică nu îşi îndeplineşte menirea. Separaţia puterilor în Stat a ajuns doar o filosofie utopică.

Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

SIMONE WEIL sau, IUBIREA pe intelesul tuturor

2012-02-07T20:24:00.000+02:00

Nu am gasit nimic mai minunat si mai adevarat decat articolul despre Iubire al Simonei Weil, acest om de o profunzime interioara iesita din comun, avand in vedere cat de putin a trait- 32 de ani- dar cat de concentrat! Pe unii oameni Dumnezeu ii trimite pe pamant cu o misiune exacta si un scop precis, si cu cat si-l indeplinesc mai bine, cu atat ajung mai repede inapoi la El! Sa citim si sa ne impartasim de marturia unui astfel de suflet-fulger, cum imi place mie sa ii numesc pe ingerii precum Simone Weil!

IUBIREA (La pesanteur et la grâce, Plon 1988)

Simone Weil

Iubirea este un semn al nimicniciei noastre. Dumnezeu nu poate sã iubeascã decât pe sine. Noi nu putem sã iubim decât altceva.

Nu trebuie sã-L iubim pe Dumnezeu numai pentru cã El ne iubeste. Ci tocmai pentru cã Dumnezeu ne iubeste si noi trebuie sã ne iubim. Cum sã te iubesti pe tine însuti fãrã acest temei?

Iubirea de sine este imposibilã omului în afara aceastei logici.

Dacã as fi legatã la ochi si mi s-ar pune în mânã un baston, ei bine, acest baston m-ar separa de lucruri, dar în acelasi timp prin el le explorez. Nu simt decât bastonul, nu percep decât zidul. La fel stau lucrurile si cu creaturile în ceea ce priveste facultatea de a iubi. Iubirea supranaturalã nu atinge decât creaturile si nu duce decât la Dumnezeu. El nu iubeste decât creaturile (ce altceva am avea noi a iubi?), însã ca intermediare. În aceastã calitate, El iubeste în mod egal toate creaturile, inclusiv pe sine însusi. Sã iubesti un strãin ca pe tine însuti implicã în contrapartidã sã te iubesti pe tine însuti ca pe un strãin.

Iubirea de Dumnezeu este purã când bucuria si suferinta inspirã o egalã recunostintã.

Pentru cel care e fericit, iubirea este a vrea sã fii pãrtas la suferinta celui iubit si nefericit.

Pentru cel care e nefericit, iubirea este a fi coplesit de simpla încunostintã cã cel iubit se bucurã, fãrã a lua parte la aceastã bucurie, si fãrã chiar a dori sã ia parte.

În viziunea lui Platon, iubirea trupeascã este o imagine degradatã a adevãratei iubiri. Iubirea omeneascã castã (fidelitatea conjugalã) îi este o imagine mai putin degradatã. Ideea de sublimare nu putea sã aparã decât în stupiditatea contemporanã.

Iubirea Fedrei. Nici nu exercitã, nici nu suferã forta. În aceasta constã adevãrata ei puritate. Contactul cu sabia comportã o aceeasi întinare fie cã se face de partea mânerului, fie a tãisului. Celui care iubeste, rãceala metalului nu-i va stirbi iubirea, însã îi va da sentimentul cã este pãrãsit de Dumnezeu. Iubirea supranaturalã nu are nici un contact cu forta, însã nici nu protejeazã sufletul de rãceala fortei, de rãceala fierului. Doar un atasament pãmântesc, dacã contine suficientã energie, poate proteja împotriva rãcelii fierului. Armura este fãcutã din metal ca si sabia. Fie el agresor, fie victimã, celui care nu iubeste decât cu o iubire purã, omorul îi îngheatã sufletul, ca si tot ceea ce, fãrã a merge pânã la moartea însãsi, este violentã. Dacã dorim o dragoste care protejeazã sufletul împotriva rãnilor, atunci trebuie sã iubim altceva decât pe Dumnezeu.

Iubirea tinde sã meargã întotdeauna mai departe. Dar are o limitã. Când limita este depãsitã, iubirea se transformã în urã. Pentru a evita aceastã modificare, trebuie ca iubirea sã fie mereu alta.

Între fiintele umane, nu recunoastem pe deplin existenta decât a celor pe care îi iubim.

Credinta în existenta altor fiinte umane ca atare este iubire.

Mintea (esprit) nu este fortatã sã creadã în existenta a ceva (subiectivism, idealism absolut, solipsism, scepticism: a se vedea Upanisadele, Taoistii si Platon, care, toti, se foloseau de aceastã atitudine filosoficã cu titlu de purificare). Pentru aceasta singurul organ de contact cu existenta este acceptarea, iubirea. Pentru aceasta frumusete si realitate sunt identice. Pentru aceasta bucuria si sentimentul realitãtii sunt identice.

Aceastã nevoie de a fi creatorul a ceea ce iubesc este o nevoie de imitare a lui Dumnezeu. Însã este o tendintã cãtre falsa divinitate. Fãrã numai dacã nu este un recurs la modelul vãzut de cealaltã parte a cerului...

Iubirea purã a creaturilor: nu iubire în Dumnezeu, ci iubire trecutã prin Dumnezeu ca prin foc. Iubire care se detaseazã complet de creaturi pentru a urca la Dumnezeu si coboarã apoi participândã la iubirea creatoare a lui Dumnezeu.

Astfel se unesc cele douã contrarii care sfâsie iubirea omeneascã: iubirea fiintei iubite asa cum este ea si dorinta de a o recrea.

Iubire imaginarã pentru creaturi. Suntem legati printr-o funie de toate obiectele de atasament, dar o funie poate fi tãiatã oricând. Suntem de asemenea atasati printr-o funie de Dumnezeul imaginar, de Dumnezeul pentru care iubirea înseamnã tot atasament. Dar de Dumnezeul adevãrat nu suntem atasati, si de aceea nici nu existã vreo funie care sã poatã fi tãiatã. El intrã în noi. El este singurul care poate intra în noi. Toate celelalte lucruri rãmân în afarã, si nu cunoastem despre ele decât tensiunile - de grad si de directie variabile - imprimate funiei atunci când existã o deplasare a lor sau a noastrã.

Iubirea are nevoie de realitate. Sã iubesti prin intermediul unei aparente corporale o fiintã imaginarã - ce altceva mai înspãimântãtor în ziua în care îti dai seama de aceasta? Mult mai înspãimântãtor decât moartea, cãci moartea nu împiedicã fiinta iubitã sã fi existat. Aceasta este pedeapsa crimei de a fi hrãnit iubirea cu imaginatie.

Este o lasitate sã cãutãm pe lângã oamenii pe care îi iubim (sau sã dorim a le da) un alt reconfort decât cel pe care ni-l dau operele de artã, care ne ajutã prin simplul fapt cã existã. Sã iubim, sã fim iubiti, nu înseamnã altceva decât a ne face unii altora aceastã existentã mai concretã, mai constant prezentã mintii (esprit). Însã ea trebuie sã fie prezentã ca izvor al gândurilor si nu ca obiect al lor.

Dacã existã loc pentru a dori sã fim întelesi, aceasta nu este pentru sine, ci pentru celãlalt, spre a exista pentru el.

Tot ceea ce este abject sau mediocru în noi se revoltã împotriva puritãtii si are nevoie, pentru a-si salva viata, sã întineze aceastã puritate.

Sã întinezi înseamnã sã modifici, sã atingi. Frumosul este ceea ce nu poti sã vrei a schimba. A poseda înseamnã a întina.

Sã iubesti în mod pur înseamnã sã consimti distantei, sã adori distanta dintre sine si ceea ce iubesti.

Imaginatia este întotdeauna legatã de o dorintã, adicã de o valoare. Doar dorinta fãrã obiect este golitã de imaginatie. Existã o prezentã realã a lui Dumnezeu în orice lucru pe care imaginatia nu-l învãluie. Frumosul capteazã dorinta din noi si o goleste de obiect dându-i un obiect prezent si interzicându-i astfel sã se avânte cãtre viitor.

Acesta este pretul iubirii caste. Orice dorintã de plãcere (jouissance) se situeazã în viitor, în iluzoriu. Dacã în loc doar sã-ti doresti ca cineva sã existe, el existã cu adevãrat: ce sã-ti doresti mai mult decât atât? Fiinta iubitã apare atunci nudã si realã, nu învãluitã de viitorul imaginar. Avarul nu-si priveste niciodatã comoara fãrã sã si-o imagineze de n ori mai mare. Trebuie sã fii mort ca sã vezi lucrurile nude.

Astfel, în iubire, existã castitate sau lipsã de castitate în mãsura în care dorinta este îndreptatã sau nu cãtre viitor.

În acest sens, si cu conditia sã nu fie îndreptatã cãtre o pseudo-nemurire conceputã pe modelul viitorului, iubirea pe care o închinãm (voue) mortilor este cu desãvârsire purã. Cãci singurã dorinta a unei vieti finite nu mai poate da nimic nou. Ne dorim ca moartul sã fi existat, si el a existat.

Acolo unde spiritul (esprit) înceteazã sã mai fie principiu, el înceteazã si sã mai fie scop (fin). De unde conexiunea riguroasã între «gândirea» colectivã sub toate formele ei si pierderea simtului, a respectului pentru suflete. Sufletul este fiinta umanã consideratã ca având o valoare în sine. Sã iubesti sufletul unei femei nu înseamnã sã te gândesti la acea femeie în functie de propria plãcere etc.. Iubirea nu mai stie sã contemple, ea vrea sã posede (disparitia iubirii platonice). [Aceastã iubire "platonicã" nu are nici o legãturã cu ceea ce numim astãzi cu aceastã denumire. Ea nu provine din imaginatie, ci din suflet. Ea este contemplare pur spiritualã. Cf. mai jos capitolul despre Frumusete. (Nota Editorului francez)]

Este o gresealã sã doresti a fi înteles înainte de a te fi elucidat pe tine însuti în proprii ochi. Înseamnã sã cauti plãceri în prietenie, si încã nemeritate. Acesta este un lucru si mai corupãtor decât iubirea. Ti-ai vinde sufletul pentru prietenie.

Învatã sã respingi (repousser) prietenia, sau mai degrabã visul prieteniei. Sã doresti prietenia este o mare gresealã. Prietenia trebuie sã fie o bucurie gratuitã precum cele pe care le dã arta sau viata. Trebuie sã o refuzi pentru a fi vrednic sã o primesti: ea este de ordinul harului ("Doamne, depãrteazã-te de la mine..."). Ea este unul din acele lucruri care ne sunt date pe deasupra. Orice vis de prietenie meritã sã fie zdrobit. Nu întâmplãtor cã n-ai fost niciodatã iubit... Sã-ti doresti sã scapi de singurãtate este o lasitate. Prietenia nu se cautã, nu se viseazã, nu se doreste; ea se practicã (este o virtute). Sã abolesti si aceastã rãmãsitã de sentiment, impurã si tulbure. Sluss!

Sau mai degrabã (cãci nu trebuie sã fii prea exigent cu tine însuti), tot ceea ce, în prietenie, nu se transformã în schimburi efective trebuie sã se transforme în gânduri trecute prin filtrul ratiunii (pensées réfléchies). Este complet inutil sã te lipsesti de virtutea inspiratoare a prieteniei. Ceea ce trebuie sever interzis este sã visezi la plãcerile (jouissances) sentimentului. Aceasta este pervertire. Si este la fel de prosteste precum a visa la muzicã sau la picturã. Prietenia nu poate fi detasatã de realitate - nu mai putin decât frumosul. Ea constituie o minune, ca si frumosul. Si minunea constã în simplul fapt cã ea existã. La douãzeci si cinci de ani a sosit pe deplin vremea sã o termini definitiv cu adolescenta...

Nu te lãsa prins de nici o afectiune. Pãstreazã-ti singurãtatea. În ziua, dacã va veni vreodatã, în care ti se va acorda o afectiune adevãratã, nu va exista contradictie între solitudinea interioarã si prietenie, din contrã. Tocmai acesta este semnul infailibil prin care o vei recunoaste. Celelalte afectiuni trebuie sã fie sever disciplinate.

Aceleasi cuvinte (ex. un bãrbat îi spune sotiei tale: te iubesc) pot fi vulgare sau extraordinare în functie de maniera în care sunt rostite. Si aceastã manierã depinde de profunzimea regiunii fiintei din care provin, fãrã ca vointa sã aibã vreo putere. Si, printr-un minunat acord, ele vor atinge, în cel care le ascultã, aceeasi regiune. Astfel, cel ce ascultã poate sã discearnã, dacã are discernãmânt, ce valoare au aceste cuvinte.

Binefacerea este permisã tocmai pentru cã ea constituie o umilire mai mare chiar si decât durerea, o încercare mai intimã si mai incontestabilã de dependentã. Iar recunostinta este recomandatã tocmai pentru cã aceasta este uzanta atunci când primesti o binefacere. Însã se cuvine ca aceastã dependentã sã fie cu privire la soartã iar nu la vreo fiintã umanã determinatã. Tocmai pentru aceasta binefãcãtorul are obligatia de a fi cu totul absent din binefacere. Si se cuvine ca recunostinta sã nu constituie, în nici cea mai micã mãsurã, un atasament, cãci aceasta este recunostinta câinilor.

Recunostinta este mai întâi de toate fapta celui care ajutã, dacã ajutorul este pur. Ea nu este datoratã de cãtre cel ajutat doar cu titlu de reciprocitate.

Pentru a da dovadã de o gratitudine purã (cazul prieteniei fiind pus deoparte), e nevoie sã gândesc cã sunt tratat bine nu din milã, sau din simpatie, sau din capriciu, cu titlu de favoare sau de privilegiu, nici printr-un efect natural al temperamentului, ci din dorinta de a face ceea ce dreptatea cere. Deci cel care mã trateazã asa doreste ca toti cei aflati în situatia mea sã fie tratati asa pe cãtre toti cei aflati în situatia lui.

Traducere de Iulian Nistea si Aura Maria Vodã

Cine suntem

2012-02-06T23:32:00.002+02:00

Omul este jumătate porc, jumătate sfânt. Paradoxul este că, cu cât îşi doreşte să devină mai sfânt, cu atât devine mai porc.

Blaise Pascal

Mediocritatea “nobleţei”

2012-02-06T12:06:00.002+02:00

Mediocritatea “nobleţei”

Posted on February 6th, 2012 by FloriPloiesteanu | Edit

“Cine s-a ridicat împotriva tăcerii a riscat totdeauna să se facă tăcere în jurul lui. Oamenii îţi iartă multe, dar nu-ţi iartă când le arăţi cu degetul laşitatea. Ei vor să pară nobili chiar când nu fac nimic pentru asta sau mai ales când nu fac nimic.”
Viaţa pe un peron

Tăcerea e de aur, zice un proverb. Este, de ce nu, dar numai în cazul când se tace din iubire pentru omul de lângă noi. Iubirea nu vrea să aibă ultimul cuvânt, fiindcă ea este însuși Cuvântul, și toate cuvintele la un loc.

Tăcerea este cumpătare de cele mai multe ori, și este de înțeles să taci, când nu se poate spune nimic mai mult, dar nu pot fi de acord cu tăcerea ca armă. După mine, tăcerea ca armă este cea mai josnică dintre toate armele inventate de om, pentru că este apanajul lașilor, al celor care se lipsesc de bună voie de atributul curajului, singurul care ne conferă, în ultimă instanță, libertatea – în timp ce argumentarea, fiind apanajul ființelor dotate cu inteligență, este bazată pe o gandire verticală. Tăcerea ca armă este apanajul tâmpiților, al celor care nu pot comunica din frica să nu piardă ceva, să nu se piardă pe ei înșiși. Nu e nimic de pierdut aici, iar dacă totuși s-ar pierde ceva, acel ceva merita cu adevărat pierdut: un egoism feroce, o atitudine dictatorială, și un cult al personalității dus la paroxism.

Iubirea nu poate fi practicată decât de oamenii care au o inteligență emoțională dezvoltată deasupra pragului iubirii de sine, acesta fiind cel mai scăzut nivel de inteligență emoțională, care nici nu îi poate permite individului un mod de gândire lateral, mult mai cuprinzator chiar decât modul de gândire vertical al argumentării. O problemă nu poate fi rezolvată la același nivel la care a fost creată; trebuie să evoluezi ca să o rezolvi, zicea Einstein. O fiinta umana care nu simte empatie ori compasiune, si nici nu este capabilă de argumentare, este o fiinta umana cu handicap, si din păcate mulţi dintre românii societaţii de inceput de secol XXI au acest handicap.

Dar, nu cumva tăcerea, de cele mai multe ori – dat fiind faptul că, majoritatea oamenilor sunt lipsiți de sentimentul iubirii aproapelui – vine din îngâmfarea deșteptului viclean ce zice : “cu tăcerea îi frigi pielea”? De această armă se prevalează de fiecare dată așa-zișii oameni superiori.

“A fi mediocru nu este o ruşine; dar a cădea in cealaltă mediocritate, a culmilor, a tipului superior – este de-a dreptul vulgar.” zicea și Mircea Eliade.

“Da, nu e întotdeauna o înţelepciune să spui
că muzele tac între arme.
Cuvintele mele sunt aici şi le strâng
ca pe o lance.
Mamă, iartă-mă, nu puteam altfel.
Ştiu, tu ai tăcut toată viaţa
şi ar fi trebuit şi eu să fac, poate, la fel,
dar trebuia odată ca din tăcerea noastră
să ţâşnească un strigăt
şi, iată-l, îmi umple gura de speranţă şi lacrimi
şi de o tristeţe însorită
ce-mi aparţine, nu mai ştiu,
mie sau mormântului meu. Dar
aceasta aproape nu mai are
nicio importanţă.”

Octavian Paler – Viaţa pe un peron

Filed under: comentarii si citate

Toti oamenii suntem la fel...

2012-02-05T16:56:00.001+02:00

"she will chase you around for awhile

but there's going to be a day when

she's gonna stop running in circles around you

She's gonna get over you

and at that very moment

you're going to wish you had let her catch you"

Ingerii din viata mea

2012-02-05T14:23:00.000+02:00

However rare true love may be, it is less so than true friendship.
Francois de La Rochefoucauld

VAN MORRISON - Across The Bridge Where Angels Dwell

“When special people touch our lives then suddenly we see how beautiful and wonderful our world can really be.

They show us that our special hopes and dreams can take us far, by helping us look inward and believe in who we are.

They bless us with their love and joy through everything they give.

When special people touch our lives, they teach us how to live…”

We are each of us angels with only one wing, and we can only fly embracing each other.

Angels are the guardians of hope and wonder, the keepers of magic and dreams. Wherever there is love, an angel is flying by.

Your guardian angel knows you inside and out and loves you just the way you are.

Angels keep it simple and always travel light.

Remember to leave space in your relationships so the angels haveroom to play.

Your guardian angel helps you find a place when you feel there is no place to go.

Whenever you feel lonely, a special angel drops in for tea.

Angels are with you every step of the way and help you soar with amazing grace.

After all, we are angels in training, all we have to do is spread our wings and fly.

ROSIA MONTANA - un proiect gen "PRAF IN OCHI"

2012-02-03T12:50:00.001+02:00

Stirea asta merita atentia oricui. De aceea, orice om care iubeste adevarul, va fi interesat de ceea ce ne comunica ea.

E oficial! Valoarea celorlalte metale rare de la Roșia Montană e mai mare de patru ori decît cea a aurului

from 2blackjack1$'s Blog by blackjack

A lucrat vreme de peste 20 de ani la minele de la Rosia Montana, ca inginer geolog sef. Este omul care stie cel mai bine din Romania ce zacaminte sunt acolo. Si cu toate astea, niciun ministru din Romania nu a fost curios sa ii ceara opinia. Cititi mai jos ce crede specialistul Aurel Suntimbrean despre proiectul Rosia Montana.
Reporter: Care-i cea mai mare problema a proiectului Rosia Montana?
Aurel Suntimbrean: Discutiile nesfarsite in necunostinta de cauza. Nu am vazut niciun specialist, un geolog, un miner, un inginer de preparare, care sa discute problema cum trebuie. Trebuie sa analizeze specialistii. Sa se faca dezbateri televizate cu specialisti, nu sa vorbeasca oricine.
Rep.: Unul dintre specialisti sunteti dumneavoastra…
A.S.: Am pretentia, si mi-e jena ca o afirm, ca sunt cel care cunoaste cel mai bine zacamantul de la Rosia Montana.
Rep.: Cat aur este acolo?
A.S.: Aur este mult. As vrea sa va spun ca zacamantul de la Rosia Montana ii un unicat. Astazi, daca merg cu dumneata la Rosia Montana si dezlipim o bucata de roca cu tarnacopul, o macinam si spalam acel macinis cu apa, obtinem aur.
Rep.: Dar foarte putin, banuiesc.
A.S.: Da, dar la nivelul tarnacopului. Mii de ani oameni asa au trait, la nivelul tarnacopului si al lopetii. Azi un gram, maine zece, poimaine nimic. Acum, trebuie sa stiti ca cei de la Gold Corporation exagereaza in privinta cantitatii de aur pe care cica o vor extrage.
Rep.: Dar de ce sa spuna ca e mai mult aur decat in realitate?
A.S.: Nu stiu, banuiesc ca au interese pe bursa. in muntele Cetate si in muntele Carnic sunt evaluate 180 de milioane de tone de minereu. De ce spun asta? Ei au cumparat documentatia noastra, situatia zacamantului de la Rosia Montana, facuta in 1985. Documentatia a fost facuta sub semnatura mea, eram inginer-sef, aveam ultima semnatura. Documentatia facea o evaluare de 30 milioane tone de minereu, cu 1,05 – 1,1 grame de aur pe tona de minereu. Ei, pe baza documentatiei noastre, au recalculat ca zacamant ar fi 218 milioane de tone de minereu din care se pot recupera 300 tone de aur si 1600 tone de argint. Eu la o discutie cu planurile pe masa, pot sa le arat ca zacamintele aurifere de la Rosia Montana sunt distribuite pe verticala. Zonele cele mai bogate au fost si sunt la suprafata si cu cat cobori, continutul in aur scade. La muntele Cetate, daca la suprafata continutul e de 3 grame, la o adancime de 300 metri ajunge la 0,5 – 0,4 – 0,3 grame pe tona de minereu. Va dati seama ce diferenta? S-ar putea sa aiba surprize…
Rep.: An muntii astia care vor fi rasi de pe suprafata pamantului e doar aur si argint, nu mai sunt cumva si alte metale rare?
A.S.: As vrea sa va dau doar niste date, pe care le am si in fata. in 1970, uzina de la Baia Mare a extras din concentratele noastre: seleniu, indiu, galiu. in 1962, Icechim din Bucuresti, evidentieaza prezenta germaniului, 20 de grame pe tona de minereu. in 1973 am recoltat din cariera din muntele Cetate o proba de 350 kilograme de zacamant si am trimis-o la analiza la Institutul de Cercetari din Baia Mare. Vreau sa va prezint cateva din metale identificate: aur – 1,5 grame pe tona, argint – 11, 7 grame pe tona, arseniu – 5000 grame pe tona, titan – 1000 grame pe tona, molibden – 10 grame pe tona, vanadiu – 2500 grame pe tona, nichel – 30 de grame pe tona, crom – 50 grame pe tona, cobalt – 30 grame pe tona, galiu – 300 grame pe tona. Aceste probe si rezultate se afla in documentatia pe care RMCG-ul a cumparat-o de la Agentia Nationala de Resurse Minerale.
Rep.: Aceste metale rare le vor extrage fara sa plateasca nimic?
A.S.: Nimeni nu vorbeste despre ele. in orice discutie se vorbeste de 300 tone de aur, 1600 de tone de argint. De aceste metale nu vorbeste absolut nimeni. Din anumite informatii, in contractul de concesiune secretizat se spune ca orice metal in plus recuperat intra in beneficiul celui care exploateaza zacamantul.
Rep.: Pfaaai de capul meu! Dar, ca pret, care sunt mai valoroase, tonele de aur si argint sau si mai multele tone din celelalte metale?
A.S.: Cantitatile din celelalte metale sunt mai valoroase decat cele 300 tone de aur si cele 1600 tone de argint. intr-un document intocmit de un grup de profesori de la ASE – Bucuresti se spune, pe calcule, nu pe povesti, ca valoarea celorlalte metale rare de la Rosia Montana e mai mare de patru ori decat valoarea aurului si argintului de acolo.
Rep.: Pe langa aceste alte metale rare, mai e si problema patrimoniului cultural, care nu se poate cuantifica in valute.
A.S.: Absolut. Sunt sapte biserici: una greco-catolica in Rosia, de la 1741, apoi una ortodoxa, de la 1620, biserica ortodoxa din Corna, de la 1710, biserica greco-catolica din Corna, de pe la 1846 si restul biserici maghiare, de pe la 1850. Ar fi multe de povestit. Familia Gritta, o mare familie, renumita in toti Apusenii, cu Mihaila Gritta, care a trait intre 1762-1837 si care a gasit in galeria lui proprie 1700 kilograme de aur. Cu acest aur a facut sapte biserici si sapte scoli confesionale in Muntii Apuseni. Cine mai face asa ceva azi? Noi cica vom scoate 300 tone de aur, cu pretul caruia vom rade de pe fata pamantului doua localitati cu tot patrimoniul lor cultural-istoric, cu sapte biserici vechi, cu galerii romane unice in Europa, care pot fi vizitate in frac si cu pantofi cu lac, atat de bine-s amenajate si pastrate. de Alexandru Cautis
Sursa : apologeticum.wordpress.com

Cand vei ajunge sa cunosti bucuria de a iubi

2012-02-02T11:20:00.004+02:00

Abia atunci stii ca Iubirea nu se daruie decat pe sine si nu ia decat de la sine. Ca Iubirea nu stapaneste si nu vrea sa fie stapanita. Pentru ca Iubirii ii este de ajuns Iubirea. Abia atunci, restul devine can-can.
Si mai stii ca ai dreptul de a alege sa iti vinzi sufletul, dar nu il si poti cumpara. Ce poate da omul in schimb pentru sufletul lui? Iar ceea ce devine mort, murind cu moarte, mort ramane.

Da...acum stiu si eu...am aflat cu greu...

2012-02-01T21:22:00.000+02:00

Am aflat suferind...foarte, foarte, foarte tare...taria cu care am suferit, a fost direct proportionala cu mandria care ma asuprea...da, mandria ne asupreste, nu ne indreptateste...nu doresc nimanui, nici dusmanilor mei - aceia care se considera a-mi fi dusmani - cu care, in definitiv, eu nu am nimic de impartit...dar oare, avem dusmani cu adevarat? eu stiu ca nu am nici unul, nici unul dintre oameni....nimeni nu m-ar mai putea supara vreodata, astfel incat sa-i port o vesnica si neostoita ranchiuna....absolut nimeni...

"Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe sălucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iarcel

ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitorcînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sîrgsexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneştesă scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poatespurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea pestecap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.
Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poaterăsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire seîngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi înzbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacăsufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia uneiflori...

Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie estemenit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipuliubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt datespre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transformaîn dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur. Dacă reprimifoamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o săviseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele maiapetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită defrustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nuposteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şia izbînzii trufaşe asupra poftelor... Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iarsentimentul frustrării o confirmă. Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa denereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliuluişi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale deacceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca unocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pesoclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor. Slăbeşte,bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta,bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-apus.

Căci între vecin şi gunoiul din curte există orelaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu levei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna ascunseminţii şi inimii tale.
Între omul gras şi grăsimeasa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. Oemoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului.Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori maiseveri decît viciile şi incapacităţile noastre.."

"Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte araului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie,orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuetde Mozart... este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea,jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, oricecautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la ...intunecat sistrica totul.

Acum stiu, am aflat si eu... "

Nicolae Steinhardt

Bucuria unei imbratisari - un argument autentic, pe care eu l-am simtit

2012-02-01T13:47:00.002+02:00

Omul simte nevoia sã fie dorit. Aceasta este una din principalele nevoi ale fiinţei umane. Dacã nu se simte iubit, omul începe sã moarã. Dacã simte cã viaţa sa nu conteazã pentru nimeni, ea îşi pierde semnificaţia chiar pentru el însuşi.

De aceea, iubirea este cea mai mare terapie posibilã.

Lumea are nevoie de terapie tocmai pentru cã îi lipseşte iubirea.

Într-o lume plinã de iubire, terapia nu ar fi necesarã deloc; iubirea ar fi mai mult decât suficientã.

Îmbrãţişarea nu este altceva decât un gest de iubire, de cãldurã, de atenţie. Simpla senzaţie de cãldurã provenitã de la cealaltã persoanã poate vindeca multe boli, inclusiv rãceala şi egoul. Ea este suficientã pentru a te transforma din nou într-un copil.

La ora actualã, psihologii au înţeles cã dacã nu este îmbrãţişat şi sãrutat suficient de mult, copilul nu poate creşte normal. Lui îi lipseşte un anumit tip de hranã. Sufletul are nevoie de hranã, la fel ca şi trupul. Îi poţi îndeplini copilului toate nevoile fizice, dar dacã nu îl îmbrãţişezi niciodatã, el nu va creşte normal. Psihicul lui nu se va dezvolta. Se va simţi tot timpul trist, neglijat, ignorat, neiubit. A fost hrãnit fizic, dar nu şi afectiv.

Cercetãtorii au remarcat faptul cã dacã nu este îmbrãţişat, copilul scade în dimensiuni şi poate chiar muri, chiar dacã îi este asiguratã hrana fizicã. Corpul este îngrijit, dar sufletului îi lipseşte iubirea. El se izoleazã, devine rupt de existenţa-mamã.

Iubirea asigurã aceastã punte, ea este rãdãcina noastrã.

Aşa cum respiraţia este esenţialã pentru corpul fizic – dacã încetãm sã mai respirãm, corpul moare –, iubirea reprezintã respiraţia interioarã a sufletului. Acesta trãieşte prin iubire.

„De ce este îmbrãţişarea un instrument terapeutic atât de eficient?“

Da, este, şi este doar un gest. Dacã este extrem de autentic – dacã la el participã inclusiv inima – el devine un instrument magic, un fel de miracol care poate transforma instantaneu întreaga situaţie.

Nu se pot spune prea multe despre acest gest, dar unul din lucrurile pe care trebuie sã le înţelegeţi este urmãtorul: ideea cã un copil moare, iar în om se naşte adolescentul; cã adolescentul moare, iar în el se naşte adultul tânãr; cã şi acesta moare, iar în om se naşte adultul matur, şi aşa maideparte – este greşitã.

Copilul nu moare niciodatã – nici o etapã nu moare. Copilul rãmâne de-a pururi, înconjurat de alte experienţe, de adolescenţã, apoi de tinereţe, de maturitate şi de bãtrâneţe, dar nu moare.

Omul este la fel ca o ceapã, alcãtuit din mai multe straturi succesive. Dacã decojeşti ceapa, vei descoperi în curând foile fragede din interior. Cu cât te apropii mai mult de miez, cu atât mai fragede devin ele. Acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte omul: dacã pãtrunzi adânc în interiorul lui vei descoperi întotdeauna copilul inocent, iar contactul cu acesta este inevitabil un gest terapeutic.

Îmbrãţişarea permite un asemenea contact. Dacã îmbrãţişezi un om cu cãldurã, cu iubire, dacã îmbrãţişarea ta nu reprezintã un simplu gest golit de semnificaţie, ci unul autentic, dacã inima ta participã la el, intri imediat în contact cu copilul inocent din el. Revenirea acestuia la suprafaţã reprezintã un act cu o imensã valoare terapeuticã, întrucât inocenţa copilului este vindecãtoare în sine. Ea nu a fost coruptã. Ai atins astfel miezul pur al persoanei în care corupţia nu a pãtruns niciodatã, iar acest lucru este suficient pentru a declanşa procesul de vindecare.

Copiii sunt atât de puri, atât de plini de vitalitate, debordeazã de atâta energie. Regãsirea acestei energii este suficientã pentru a-l vindeca pe om.

Important este sã scoţi acest copil la luminã, iar îmbrãţişarea este una din modalitãţile cele mai eficiente.

Autoanaliza este o cale mentalã; îmbrãţişarea este calea inimii. Mintea este cauza tuturor bolilor, în timp ce inima este sursa oricãrei vindecãri.

Din “Cartea despre Ego” a lui Osho

Ţânţarul

2012-01-31T21:39:00.000+02:00

Ca între noi, ca între doi – vampiri de meserie
Ce se muncesc, făcând cu schimbul --
Eu înţepându-te cu vorbe în neştire,
Tu făurindu-mi în tăcere necuvinte - din iubire.

O vietate mică, precum un fir de colb,

O spumă ca o boare, cum l-ar simţi un orb,

cântând c-un zumzet fin - sunet divin, înalt,

Ineluctabil croindu-şi drum, spre neant.

Înfometat, dar tare leneş - de blazat,

Se-aciuă lâng-o apă, care din curs a stat.

De sila lor, civilizaţii bălţile şi-au secat,

Însă de balta cea mai mare, şi neagră - auuitat…

E balta dinăuntru, i-a noastră, a fiecărui,

Şi ai o mare grijă, să n-o vezi, să nu stărui,

Îi vezi doar suprafaţa, care luceşte-n soare,

Lumina nu pătrunde-n adânc- unde o doare.

Balta izvor nu e, dar creşte nesmintită,

Ce n-ar da Creatorul s-o ştie curăţită…

Şi El cum ştie omul, că grijă de el n-are,

Din marea sa iubire, ţânţaru-ndat- apare…

Omul se sperie, l-alungă, de el vrea ca săscape,

Îl caută cu ură, dar el în spate şade,

Şi tace, şi-şi ascute ce are mai de preţ,

Răbdând şi-aşteaptă clipa - a marelui ospăţ.

Când e încă departe, oamenii nu-l aud,

Dar balta lor l-atrage, devine brusc zălud,

În rotocoale mari pe om el îl curtează ,

Şi-ncet, pe nesimţite, pe capul lui s-aşază.

Iadul sunt ceilalţi- filosofând ca Sartre,

Gând dulce, ce trăieşte în antice lacustre,

Mefisto îl hrăneşte, dând lui starea călduţă,

Părând omului inima, a-i fi bisericuţă.

Ţânţarii, adulmecând a lumii nerozie,

O-aşează pe hârtie, în proză sau în vers:

Plinind de plictiseală - încep cu-anestezie,

Înaintândcu grijă, divinul lor demers.

Iar la sfârşit vine morala: muşcătura de ţânţar,

Ce pişc-usturător o somnoroasă conştiinţă,

Şi, angoasând-o, ţi-o aşează pe cântar,

Torcându-ţi aroganţa-n chibzuinţă.

la Bucuresci, azi, 31.ian.2012

INIMA RECE - WILHELM HAUF

2012-01-28T19:10:00.000+02:00

Wilhelm Hauff - Inima rece

Asculta mai multe audio diverse
Povestea celor cu inima de piatra, si despre liberul arbitru.

(S)HE

2012-01-28T18:39:00.000+02:00

Lyrics | Charles Aznavour - She lyrics

STARSHIP - NOTHING'S GONNA STOP US NOW

2012-01-23T18:48:00.002+02:00

Lyrics | Starship - Nothing’s Gonna Stop Us lyrics

Ce face un tiran?

2012-01-20T23:54:00.001+02:00

rapeste libertatea unui om sau unor grupuri de oameni. Am gasit in "Jurnalul fericirii" lui Nicolae Steinhardt urmatoarele cuvinte despre tirani.

"Virtutea personala a tiranului, oricat de incontestabila, nu justifica tirania. Calitatile personale n-au la oameni de felul acesta nici o valoare, sunt anihilate de pacatul strigator la cer al desfiintarii libertatii omului, de groaznicul pacat al prefacerii semenilor in dobitoace, desigur, de vreme ce li se rapeste principala insusire a duhului: libertatea.

Virtuti personale aveau si fariseii, ba inca multe, erau nu numai cumsecade ci si rigurosi. Calvin la fel. Si sunt sigur ca si Caiafa era plin de frumoase purtari si ducea o viata model."

Love quote of the day

2012-01-19T22:40:00.003+02:00

We cease loving ourselves if no one loves us.

Madame de Stael

CE ESTE MAMA, LIBERTATEA?

2012-01-18T17:17:00.001+02:00

Este o optiune buna sa simti ce scrii, dar desi pare paradoxal, este mai cinstit pentru tine insuti sa scrii ce simti.

La început a fost cuvântul, exact cum spune Cineva

Cuvântul este Libertate, şi astăzi tinde-a ne blaza

Şi nu din alt motiv, se pare, ci starea ni s-a alterat,

Când Libertate cerem toţi - un lucru atât de disputat,

Liber să fii, nu-i suficient, mai tre’ să pui şi altceva

Şi chiar de-aici, lumea nebună începe a controversa.

Nu e subiect de controversă, oricât ne-ar place să vorbim

Liber să fii, e mare lucru, atâta timp cât mai simţim.

Nu bunul plac înseamnă ea - nu tot ce-ţi place este bun

Cum vine treaba Libertăţii? cred că greşim pe undeva.

Ce pentru tine este bun, rău este pentru-altcineva.

Cum rău nu este tot ce-i rău, iar bun nu-i tot ce este bun,

Liber să dăruieşti la alţii! şi-acum veţi spune că-s nebun!

Dacă-n politic-ai intrat, eşti pus pe liber la furat!

Liber vei fi, dar la furat, şi de imunitate apărat

Ce dăruieşti din ce-ai furat, celor pe care i-ai reprezentat?

Bună-voinţă, o să spună - bună o fi - voinţa unde-i?

Au libertate la furat, şi-au dat şi lege pentru stat

Pentru şedinţe, când sunt liberi, să doarmă binemeritat!

Sau să voteze - iar sunt liberi, colegial, în lipsa lor

legile şi, ne dau pe mâna, tuturor posibilităţilor.

Liber înseamn-a protesta, nimic de zis, e-adevărat

Dar când ai votul tău în mână, cui i l-ai dat? ce ai votat?

Suntem liberi a ne lăsa minţiţi, şi liberi să fim aburiţi

Sunt liberi şi ei să ne mintă, fiind deznădăjduiţi

Fiindcă picioarele minciunii, nu au, decât vreo patru ani,

Mai că şi-ar lua şi libertatea, să ia votarea la ţărani.

Ce mai rămâne să fim liberi? Finalitatea libertăţii,

Libertatea nu ne-o dă nimeni, este arvuna demnităţii:

Curajul de a renunţa la tine,înmormântând bunul tău plac

Făcând orice pentru un suflet, dând fericire drept colac:

Curajul! suflet să clădeşti, sau fericire altora să dăruieşti.

Tu vei simţi ce-i libertatea… dar toţi simţi-vor că-i iubeşti.

Bucuresti, 18.ian.2012, 17:10

Bucuria unei imbratisari

2012-01-17T13:17:00.000+02:00

Cum soarele nu ar mai fi soare
De s-ar încăpăţâna, şi nu ar mai răsare,
Cum luna îndrăgostită, apropiindu-se de soare, de ar uita pământul
pe care-l are-n grijă, viaţa de pe el moare,
Cum râul de se varsă-n mare nu se împuţinează, ci creşte tot mai mare,
Cum anotimpurile mor şi lasă loc să se perinde fiecare,
Cum dreptele ce se intersectează, îşi văd de drumul lor,
doar după ce se-mbrăţişează,

Cum florile şi-aşteaptă ploaia ca să crească
și sărutul soarelui ca să le înflorească,
E ca un legământ de iubire între ploaie și flori,
Între soare și strălucirea lor,
Mister pe care cu inima de-l simți, te umple de fiori,

Cum ziua încălzită de soare își așteaptă noaptea,
Și întâlnindu-se într-o îmbrățișare se despart,
Cum marea ca să crească mare, îmbrățișează râurile toate, la vărsare,
Cum piatra care din stâncă se desprinde, murind la mare depărtare
Dusă de ape în vâltoare, doar lava o apropie de stâncă,
într-o fierbinte binecuvântare,
Cum luna luându-și rămas bun de la soare,
primește noaptea ca să lumineze și mai tare,
Cu lumină primită numai și numai de la soare,
În veci voi trăi așteptând Lumina sufletului meu,
Apa pământului inimii mele și Norii cerului meu,
Într-o îmbrățișare să-mi iau puterea de-a muri:
Din marea ei iubire sămânța moare și-apoi trăiește-n floare.
Asta e firea lui Dumnezeu sub soare: ce s-a născut, să crească tot mai mare,
Floarea să nu rămână în sămânță de frică,
ploaia să nu dispară dacă pică
Rămân toate, și florile și ploile, încrustate în unic-vers,
lacrimă a Poetului ales.

Promisiunea,17.ian.2012, 13:02

Calcule-le probabibilistice

2012-01-17T00:47:00.001+02:00

Am gasit pe pagina unui veritabil psiholog, profesor iesit de curand la pensie, o probllemuta, de calcul probabilistic. Fiindca eu nu ma mai am pe bune cu matematicile, am rezolvat-o prin cateva calculele probabibilistice. Bineinteles ca nu am rabdare pana maine, cand doctorul va veni cu raspunsul, si am rezolvat-o in my own way :)Problema, este urmatoarea, si am gasit-o aici :

In spatele fiecarei usi (U1, U2, U3) am plasat cate o vaca respectiv milionul. De exemplu, in spatele lui U1 poate fi o vaca sau un milion de euro. La fel in spatele lui U2. Idem U3. Tu nu cunosti aceasta distributie. In cazul in care ti-ar prinde bine un milion de euro (sa-ti achiti imprumutul la banca a carei „mama” priveste negresit catre Grecia sau sa le asiguri copiilor studii de foarte buna calitate in UK sau US) iti ofer sansa de a-l castiga. E suficient sa alegi o usa. Eu o deschid si, daca in spatele ei se afla banii, ai tai sunt!Fair enough? Acum alege o usa! Dupa ce ai ales-o, inainte de a o deschide, eu deschid o alta. In spatele usii deschise, deliberat, de mine, se afla o vaca. Generos, cum ma stii, iti ofer ocazia de a-ti schimba alegerea (adica sa alegi cealalta usa : de exemplu, daca ai ales U1, eu deschid U2, unde se afla o vaca iar tu poti fie sa ramai cu U1 fie sa-ti schimbi optiunea pentru U3). Intrebarea este urmatoarea:Ce este mai avantajos, sa-ti pastrezi optiunea sau sa o schimbi?
In traducere matematica: daca iti schimbi optiunea (alegi cealalta usa) probabilitatea de a castiga milionul creste, scade sau ramane neschimbata?

Simplu, ca buna ziua. Fiecare va deschide obligatoriu prima usa, plin de sperante dintre cele mai marete: Stupoare cu majuscula: gaseste o vaca, buna de muls, iar mierea ii ramane ca o dorinta ascunsa bine in coltisorul cel mai intunecat al inimii. Isi spune ca laptele muls, va fi valorat la sfarsit cat toata mierea la care a visat. Buuun.

Daca vaca nu mai da lapte (si cu siguranta poate seca bbrusc, din diferite motive, mai mult sau mai putin genetice, mai devreme sau mai tarziu, dar cu certitudine va seca) omul nostru (sau femeia noastra, nu va ganditi ca vacile nu pot fi inlocuite cu rudele lor de sex opus: boi, pardon, tauri) cum ziceam, omul nostru va fi tentat a incerca si a doua usa. Stupoare, tot cu "S" mare: in spatele ei se afla tot o vaca care da lapte, mai mult sau mai putin, ori deloc, si asteptata miere, ioc. Acum, omul stie ca dupa a treia usa nu se mai afla nici o vaca si bineinteles ca va fi tentat sa o deschida si sa isi ia partea cuvenita de sperata fericire, aceea de a se linge pe degete.

Cum, dupa experienta a doua vaci, milionul poate parea miere, adica tot ceea ce el si-a dorit de la viata, un om care sa nu fie vaca sau bou ori taur, ci unul/una cu mii de smaralde, vorba cantecului cui stiu eu; omul cade pe ganduri: sa deschida, sau sa nu deschida ultima usa. Stie ca daca o deschide, este ultima sansa de a incerca fericirea ori iubirea,(fericirea si iubirea nu sunt unul si acelasi lucru, dar ambele pot fi considerate miere), omul cade pe ganduri: sa deschida, sau sa nu deschida ultima usa. Stie ca daca o deschide, este ultima sansa de a incerca fericirea, caci poate avea vacile pe care si le doreste, care sa se lase mulse pe rand, ori toate deodata, dar pentru ca stie ca dupa ce deschide ultima usa, vorba "te-ai lins pe bot" devine realitate, si cum, trezindu-se in ultimul ceas, mai stie si ca, vacile nu-i pot aduce mierea visata (vacile nu sunt albine), renunta. Nu mai deschide ultima usa. Omul nu numai ca nu vrea sa mai riste, dar stie rezultatul, si i se apleaca de atata miere mult visata. Basca, mai stie (de la discovery) si ca nu exista albina pentru o singura floare, si nici vreo floare pentru o singura albina. Renunta la miere!

Raspuns: avantajos este sa o schimbi, si sa o pastrezi. Pe care? pe care-o vrei. La sfarsit tot fara ele ramai. Mare filosofeala probabibilistica asta. :)

Este mai corect raspunsul lui Van Morrison: Astral Weeks zice. Matematicile sunt ale lui Mefisto, care e contabil innascut. :)

If I ventured in the slipstream
Between the viaducts of your dream
Where immobile steel rims crack
And the ditch in the back roads stop
Could you find me?
Would you kiss-a my eyes?
To lay me down
In silence easy
To be born again
To be born again
From the far side of the ocean
If I put the wheels in motion
And I stand with my arms behind me
And I'm pushin' on the door
Could you find me?
Would you kiss-a my eyes?
To lay me down
In silence easy
To be born again
To be born again
There you go
Standin' with the look of avarice
Talkin' to Huddie Ledbetter
Showin' pictures on the wall
Whisperin' in the hall
And pointin' a finger at me
There you go, there you go
Standin' in the sun darlin'
With your arms behind you
And your eyes before
There you go
Takin' good care of your boy
Seein' that he's got clean clothes
Puttin' on his little red shoes
I see you know he's got clean clothes
A-puttin' on his little red shoes
A-pointin' a finger at me
And here I am
Standing in your sad arrest
Trying to do my very best
Lookin' straight at you
Comin' through, darlin'
Yeah, yeah, yeah
If I ventured in the slipstream
Between the viaducts of your dreams
Where immobile steel rims crack
And the ditch in the back roads stop
Could you find me
Would you kiss-a my eyes
Lay me down
In silence easy
To be born again
To be born again
To be born again
In another world
In another world
In another time
Got a home on high
Ain't nothing but a stranger in this world
I'm nothing but a stranger in this world
I got a home on high
In another land
So far away
So far away
Way up in the heaven
Way up in the heaven
Way up in the heaven
Way up in the heaven
In another time
In another place
In another time
In another place
Way up in the heaven
Way up in the heaven
We are goin' up to heaven
We are goin' to heaven
In another time
In another place
In another time
In another place

EMINESCU, VORBIND DESPRE GUVERNUL BOC SI OPOZITIE

2012-01-15T21:30:00.000+02:00

(397)Dacă România e destinată pieirei, după cumne-o arată jurnalele opoziţiunei, atunci venirea orşecui la putere esteindiferentă, căci tot ce piere e organic (ceva neorganic nu poate pieri) tot însăce-i organic e destinat unei pieiri neînlăturate şi moartea sa este o cestiunede timp – prin urmare, în sine astă moarte nu poate fi nici oprită , niciaccelerată - căci c-un cuvânt de privim trecutul, vedem că nimic nu s-a putut întâmplaastfel de cum s-a întâmplat într-adevăr, vedem că, cauza e identică cu necesitatea,când însă ştim că, orce trecut, a fost odinioară viitor, că prin urmare şiviitorul nostru va deveni odată trecut cu acelaş caracter de necesitateintrinsecă, atunci ne convingem că pentru un stat, la care pornirea spre pieirese constată, după cum e al nostru, şi a cărui nimicire e decisă de nepăsareainternă şi de interese esterioare, ba în a cărui boală şi decadenţă locuitoriice dau tonul îşi fac materie predilectă de discuţie, nu spre a le îndrepta (căcicine vrea să-ndrepte nu aşteaptă să vie la guvern pentru aceasta) ci spre adenigra o putere foarte neputincioasă în asemenea materie, pentru a uza defoloasele materiale ale acesteia, unui asemenea stat zic, îi este indiferentăschimbarea de guvern, şi fiecare face bine care-naintea deluviului generalcearcă a trăi cât se poate de bine şi cu plăcere, asemenea ciumei din Florenţa.

Într-adevăr, statul e un organism, ca orişicarealtul, ca statul albinelor şi-al furnicilor, şi ca corpul, de esemplu. Dacă unorgan nu-şi împlineşte funcţiunea sa, este probabil că nu el este de vină, ci ocauză esterioară, venită de dinafară. Este ştiut şi fiziologic, că boalele senasc din reacţia în contra lumei esterioare, că influenţează sau au influenţatasupra organismului, iar nu din natura intrinsecă a acestuia.

Asemenea, dacă un organ al societăţii, de ex.judecătorii, nu funcţionează după legi, ci după natura inerţiei lor, adică dupănatura rea a omului particular, cauza este că, corpul întreg se află într-o nesănătoasăreacţiune contra puterilor naturei, corpul întreg al statului este bolnav. Deaceea este pe deplin îndreptăţită partida care-şi apără cu orice mijloacestarea ei la putere, căci o alta care promite mai mult poporului, desigur că-l înşală.

"DACA ROMANIA..."(2264)

Urât şi sărăcie, de Mihai Eminescu

2012-01-15T20:49:00.000+02:00

Urât și sărăcie sunt acei doi tovarăși,
A căror urme crude le aflu pururi iarăși
Pe orice chip și-n orice-ndrăznii de a iubi...
Iubit-am poate cântul, voit-am a robi
Cu el un suflet dulce, al meu întreg să fie...
Zburat-au chip și cântec urât și sărăcie!
Căci ce nu ai în clipa în care ai dorit
Se schimbă-n rău cu vremea, de farmec sărăcit.
S-arată înainte-ți o schele despoiată
De orice vis cu care o îmbrăcai odată.
Puterea tinereții, a minții vioiciune,
A inimei bătaie, și gingașa minune
Din ochi, când toată viața în ei îți este scrisă
De o citește-oricine scrisoarea ei deschisă,
Dar mai cu seamă aceea ce tu vrei s-o citească...
Cum trec, cum trec cu toate... și făr- să le oprească
Nimic... Astfel te-ntuneci o stea în vecinicie
Și ce-ți rămâne-n urmă? vreme și sărăcie.
Da, vreme! numai vreme să aibi să simți deplin
Ce mult puteai în lume, și cât, cât de puțin
Ți-a fost dat. Dacă nobil ai fost și blând și drept,
Dacă prin a ta minte ai fost un înțelept,
Având darul pe care natura-l poate da,
Frumsețe, minte, ajuns-ai cineva?
Căci nu caută lumea aceea ce slăvește,
Aceea ce o prinde ci ceea ce-i priește.
Dacă ești rău și-i vine răutatea la-ndemână,
Dacă ești prost, și vasta prostie e stăpână,
Sau de-un deșert atârnă în lume a ta soartă
Și nu știi cum deșerții prin lingușiri se poartă
Sau nu poți ști... Atuncea de ce folos e ție
C-ai avut tot ce firea ți-a dat cu dărnicie,
Că ești podoabă scumpă în lume orișicui,
Podoabă ce nu-i trebui în lume nimănui?

Virtutea e-o poveste... când gândul ți-l ascuți,
Tu vezi că slăbiciuni sunt vestitele virtuți:
Noblețea-i slăbiciunea acelor ce nu pot
Pe sine să se puie deasupra peste tot,
Să aibă pentru toate adânc și greu dispreț,
Hrănind a lui viață din sute de vieți.
A nu-ți ține cuvântul când nu-ți vine-ndemână
A dezbrăca pe-acela ce ți s-a dat pe mână,
A înșela mulțimea cu mii făgăduinți,
Când ai mințit o dată să te mai pui să minți,
A urgisi pe-acela care ți-a făcut bine,
A împle a lui nume de pete și rușine
Aceasta nu e nobil... Dar toți și-ndeosebi
O fac ușor tu numai stai vecinic să întrebi.
Tu numai îți pui vorba și gândul la cântari,
Tu numai vrei a-ntrece caracterele mari,
Privind peste mulțime cu multă nepăsare...
Ei bine! P-astă dramă și soarta ta cea mare.
Din astă cumpănire de drept și datorie,
Ce ți-a rămas la urmă? Urât și sărăcie.

Iubit-ai?... Ah! un caier de cânepă nu-i moale,
Nu-i blond cum e podoaba cea dulce-a frunții sale!
Cu gura ei subțire și mâni reci ca de ceară,
Iar ochiu-i plin de raze străluce în afară,
Răpindu-ți ție ochii cu a lor strălucire.
Tu n-ai gustat din rodul acel de fericire:
Tu ești onest și plin de respect și generos
Să frângi în zarea vieții un rod așa frumos.
Te-ai dus și te urmară părerile de rău.
În urma ta venit-au un neted nătărău
Ș-acesta... ei... făcut-au ce n-ai vrut să cutezi;
Ce-a mai rămas din dulcea figură, mergi de vezi:
Anii i-au scris cu pana lor neagră pe-a ei frunte.
Și gura cea cu albe mărgăritari, mărunte,

Acuma e zbârcită și ochiul plin de pară,
Ce-și revărsa lumina sa rece în afară
E stins, și nu-i nimica în el, nu-i adâncime;
Tu nu mai vezi într-însul ce nu văzuse nime
Decât tu... Ce ajunse a fi? Cochetă, rece,
Lingușitoare, crudă, din mână-n mână trece
Și caută-n iubire plăcerea numai, care
E-o clipă de beție și-o zi de dezgustare.
Dară acea iubire adâncă și curată,
Care-n viață vine o dată, num-o dată,
Acea eternă sete ce-o au dupăolaltă
Doi oameni ce-și pierdură privirea una-ntr-altă,
Acel amor atât de nemărginit, de sfânt,
Cum nu mai e nimică în cer și pre pământ,
Acea înamorare de tot ce e al ei,
De-un zâmbet, de un tremur al gingașei femei,
Când pentru o privire dai viață, dai noroc,
Când lumea ți-este neagră de nu ești la un loc
Cu ea... Unde-i norocul ce l-a promis ea ție?
Ce va rămâne vouă? Urât și sărăcie!

If music be the food of love, then laughter is its queen

2012-01-15T20:21:00.002+02:00

We skipped the light fandango

turned cartwheels 'cross the floor

I was feeling kinda seasick

but the crowd called out for more

The room was humming harder

as the ceiling flew away

When we called out for another drink

and the waiter brought a tray

And so it was that later

as the mirror told his tale

that her face, at first just ghostly,

turned a whiter shade of pale

She said, "There is no reason

and the truth is plain to see."

But I wandered through my playing cards

and they would not let her be

one of sixteen vestal virgins

who were leaving for the coast

and although my eyes were open wide

they might have just as well been closed

And so it was that later

as the mirror told his tale

that her face, at first just ghostly,

turned a whiter shade of pale

She said, "I'm here on a shore leave,"

though we were miles at sea.

I pointed out this detail

and forced her to agree,

saying, "You must be the mermaid

who took King Neptune for a ride."

And she smiled at me so sweetly

that my anger straightway died.

And so it was that later

as the mirror told his tale

that her face, at first just ghostly,

turned a whiter shade of pale

If music be the food of love

then laughter is its queen

and likewise if behind is in front

then dirt in truth is clean

My mouth by then like cardboard

seemed to slip straight through my head

So we crash-dived straightway quickly

and attacked the ocean bed

And so it was that later

as the mirror told his tale

that her face, at first just ghostly,

turned a whiter shade of pale...

Procol Harum - A Whiter Shade Of Pale

În van căta-veţi…de Mihai Eminescu

2012-01-15T19:57:00.005+02:00

În van căta-veți ramuri de laur azi,
În van căta-veți mândre simțiri în piept.
Toate trecură:
Viermele vremilor roade-n noi.

Căci nu-i iubire, ură d-asemeni nu-i
Și ce rămase umbra simțirei e:
Murmura lumei
Netedă, palidă, ca și ea.

Nu e antica furie-a lui Achile,
Nu este Nestor blândul-cuvântător.
Aprigul Ajax
Țărână-i azi, și nimic mai mult.

Și unde-i Roma, doamnă a lumii-ntregi,
Și unde-s astăzi vechii și marii Caesari?
Tibrule galbăn,
Unde e astăzi mărirea ta?

Chiar papii mândri cu trei coroane-n cap,
Păstori de nații cu strâmbă cârjă-n mâni,
Pulbere-s astăzi.
Pulbere sunt chiar vii fiind.

Căci nu sărută regii piciorul lor,
Căci nu se-nchină lumea la glas de sfânt.
Semnele tainei
Mute rămân și îi fac de râs.

Chiar tronul papei azi ca o scenă e
Și el își face mutrele lui plângând.
Hohotul lumei
Lumei întregi îi răspunde-atunci.

Căci nu-i s-ardice bolțile de granit,
Un Michel-Angelo nu-i să facă iar
Ziua din urmă.
Templele vechie pustie rămân.

Să-nvie pânza, Rafael astăzi nu-i.
Nu-nvie dalta-n mânile cele noi.
Moartă rămâne
Marmura grea sub ochiul mort.

În van căta-veți ramuri de laur azi,
În van căta-veți mândre simțiri în piept.
Toate trecură:
Viermele vremilor roade-n noi.

Cereţi cânturi de iubire, de Mihai Eminescu

2012-01-15T19:10:00.001+02:00

Cereți cânturi de iubire:
Niciodată n-am iubit
Vesel cânt de fericire?
Fost-am eu doar fericit?

Nu, de când eu sunt în lume
Nimeni, nimeni pe pământ
N-a zâmbit l-a mele glume,
N- ascultat al meu cuvânt.

Nu, de când eu sunt pe lume,
Fericirea n-am băut;
De râdeam cu veselie,
Eu în veci m-am prefăcut.

Am întors apoi cojocul
Când iubirii mi -s-ofereau;
Le-am fugit și râsul, jocul,
Cu mândrie le-am respins.

Plin de nevinovăție
În aceia tineri ani,
Eu primeam cu bucurie
Tot ce s-ar fi oferit.

Astăzi ea mă înconjoară,
Astăzi eu blestăm și fug.
A mea inimă fecioară
N-a primit. Azi nu voi jug.

*

Ah, odat orice femeie
Mie-un înger se părea,
Pe-orișicare-aș fi iubit-o,
Ce primea iubirea mea.

Dar vai! cine-o să se uite
La copilul cel ciudat
Cu-a lui plete lungi zburlite
Și cu ochiul turburat?

Aveam spirit dar prea fine
Păreau glumele-mi la proști.
Cei bătrâni credeau că anii
Le da drept să nu m-asculte.

Astăzi, voi, femei, iubire
Mi-oferiți azi n-o voi eu.
Azi bătrâni cer aprobarea-mi,
Vor s-asculte sfatul meu.

Dară astăzi cu mândrie
Eu nu voi să le răspund.
Ah! vor ști ei vreodată
Câte lacrimi eu am plâns?

Amorul unei marmure, de Mihai Eminescu

2012-01-15T18:55:00.001+02:00

Oștirile-i alungă în spaimă înghețată,
Cu sufletu-n ruină, un rege-asirian,
Cum stîncelor aruncă durerea-i înspumată
Gemîndul uragan.

De ce nu sunt un rege să sfarm cu-a mea durere,
De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu,
Să fac să rump-o lume ce sfîșie-n tăcere
Zdrobit sufletul meu.

Un leu pustiei rage turbarea lui fugindă,
Un ocean se-mbată pe-al vînturilor joc,
Și norii-și spun în tunet durerea lor mugindă,
Gîndirile de foc.

Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere,
Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor,
Căci mie mi-a dat soarta amara mîngîiere
O piatră să ador.

Murindului speranța, turbării răzbunarea,
Profetului blestemul, credinței Dumnezeu,
La sinucid o umbră ce-i sperie desperarea,
Nimic, nimica eu.

Nimica, doar icoana-ți, care mă învenină,
Nimic, doar suvenirea surîsului tău lin,
Nimic decît o rază din fața ta senină,
Din ochiul tău senin.

Și te iubesc, copilă, cum repedea junie
Iubește-n ochi de flacări al zilelor noroc,
Iubesc precum iubește pe-o albă vijelie
Un ocean de foc.

Din ochi de-ar soarbe geniu slăbita mea privire,
De-ar tremura la sînu-mi gingașul tău mijloc,
Ai pune pe-a mea frunte în vise de mărire
Un diadem de foc.

Și-aș pune soarta lumii pe buza-ți purpurie,
Aș pune lege lumii rîzîndul tău delir,
Aș face al tău zîmbet un secol de orgie,
Și lacrimile-ți mir.

Căci te iubesc, copilă, ca zeul nemurirea,
Ca preotul altarul, ca spaima un azil;
Ca sceptrul mîna blîndă, ca vulturul mărirea,
Ca visul pe-un copil.

Și pasu-n urma-ți zboară c-o tainică mînie,
Ca un smintit ce cată cu ochiu-ngălbenit,
Cu fruntea-nvinețită, cu fața cenușie
Icoana ce-a iubit.

La o artista, de Mihai Eminescu

2012-01-15T18:48:00.000+02:00

Credeam ieri că steaua-ți e-un suflet de înger
Ce tremură-n ceruri, un cuget de aur
Ce-arunc-a lui raze-n o luncă de laur
Cu-al cântului dar,

Iar tu, interpretă-a cereștilor plângeri,
Credeam că ești chipul ce palida stelă
Aruncă pe-o frunte de undă rebelă,
Pe valul amar.

Dar astăzi poetul cu inima-n ceruri,
Răpit d-a ta voce în rai de misteruri,
Ș-aduce aminte că-n cerul deschis
Văzut-a un geniu cântând Reveria,
Pe-o arpă de aur, c-un Ave Maria
Și-n tine revede sublimul său vis.

Numai Poetul, de Mihai Eminescu

2012-01-15T18:39:00.000+02:00

Lumea toată-i trecătoare.

Oamenii se trec și mor

Ca și miile de unde,

Ce un suflet le pătrunde,

Treierând necontenit

Sânul mării infinit.

Numai poetul,

Ca pasări ce zboară

Deasupra valurilor,

Trece peste nemărginirea timpului :

În ramurile gândului,

În sfintele lunci,

Unde pasări ca el

Se-ntrec în cântări.

1869

Femeile de elita, dar nu numai...

2012-01-04T22:51:00.002+02:00

"Se pare ca Huxley face aceasta deosebire intre sexe; pe cand barbatul poate invata ceva de la viata (chiar daca nu o intelege), femeia nu invata nimic; ea traieste prin tropisme. Candva o conduceau instinctele, si atunci era o amanta perfecta, sau o mama fara prihana; acum, in secolul al XX-lea, e condusa de tropisme sociale, de mode, de idei nedigerate, de sentimente factice.

Alterarea femeii moderne e perfect surprinsa in lunga lista de manii, de ideologii si nevroze care alcatuiesc laolalta itinerariul unei femei model din elita secolului; una e mondena si pozeaza in Catherina cea Mare, alta e o razvratita impotriva societatii, alta lupta pentru drepturile pisicilor, alta scrie romane psihologice, alta studiaza astrologia sa castige la curse, alta e preocupata de problema fericirii, alta se indragosteste de un romancier si vrea sa realizeze perechea ideala, tot soiul de idei fixe, de "idealuri", de profetii si misiuni, in realitate simple colace de salvare, prin care incearca sa supravietuiasca atatea mii de fapturi care vor neaparat sa aiba o viata interioara, un scop in viata, o opera de implinit si o idee care sa le dea impresia ca au pentru ce munci si pentru ce se agita.

Mai deprimante sunt femeile care incep a imbatrani. Se trezesc deodata singure, iremediabil singure, intr-un decor vested si obosit, fara o afectiune sincera in jurul lor, pentru ca n-au cautat niciodata afectiunea, cand erau tinere si frumoase, ci numai admiratia locvace, elogiul poleit si sclavia ipocrita. "

Mircea Eliade - Drumul spre Centru

Ma regasesc si eu intr-una din exemplificarile lui Mircea Eliade, doar fac si eu parte din femeile de sfarsit de secol XX, si inceput de secol XXI, cu diferenta ca in toamna vietii fiind, eu nu m-am indragostit de un romancier, ci de un inginer, basca greiere trubadur cu chitara atarnata de gat, poet de aula, de week-end si de timp liber.

Dar trebuia sa traiesc si eu odata acest sentiment, asa ca nu regret nimic, ba chiar o consider o sansa ce mi s-a dat (nu stiu de unde, probabil ca de sus, si nu de catre hazard) sa nu mor fara sa fi experimentat saturarea de toate relatiile, de orice relatie, fie ea chiar si cu cel pe care il iubesti, si tocmai pentru ca il iubesti.

Acum nu mai vreau nimic, nu vreau nici sa fiu iubita, nu vreau nici scop in viata - viata este prin ea insasi un scop - nu vreau nici macar sa nu mai vreau nimic. Dar cum si asta e o dorinta, desi tampita, se cade sa renunt pana si la ea, la dorinta de a nu mai vrea nimic. Totul mi se pare prea mult, prea grotesca aceasta goana nebuna a femeilor, mai ales a femeilor, dupa a-ti dori, a avea idealuri, incat ma opresc si traiesc: respir, miros, vad, simt, ascult, si uneori, doar uneori, mai si gandesc....:) da' ce credeai? ca am ajuns leguma? neeee...nu inca!

Din categoria "Sa nu uiti, Darie..."

2012-01-03T23:48:00.001+02:00

Un om nu poate evolua cu adevãrat decât dacã nu evitã întâlnirea cu ceea ce îi este contrar.

K.G.Durckheim - La Voie intérieure

Si a plecat.

2012-01-02T23:19:00.003+02:00

Posted on 2 ianuarie 2012

Zilele nu-mi mai sunt pietre pravalindu-se peste inima mea

Noptile nu-mi mai sunt cearsafuri framantate de ganduri…

Tristetea mea s-a urcat ca fumul lumanarii arse,

In bolta cerului si nu se mai vede ce-a fost, cum a fost…

Fum a fost, ca si zilele care s-au scurs in ea…

Lacrimile mele au udat un desert ce era prea flamand…

De sunetele cristaline ale grauntelor de sare

Se lovesc gingas firele ierbii care au crescut din mine…

Sunt iarba ce soarele a ars-o ingalbenindu-se de ore,

Iar ploaia o spala si se gaseste mai vie…

Ce vantul o mangaie si nu se rupe, fiindca-i e frate,

Ce zapada o acopera dar nu se pierde,

Ce primavara din suflet o reinvie si o creste mare,

Ca sa fie cosita in vara, adunata,

Si hrana pasarilor, uneori necuvantatoarelor sa fie…

Pacea se asterne ca un voal de matase peste inima mea…

Imi inmoaie oasele, si pielea o zvanta

cuvintele se fac viermi de matase,

ce cresc in culcusul inimii mele si dorm dusi…

cand se trezesc, indata si mor

si iau cuminti drumul matasii…

Parfum de soare

2012-01-02T23:17:00.000+02:00

Posted on 2 ianuarie 2012

Si iarasi gradinarul, cu florile lui –

Pe unde trece, in urma-i cade cate o samanta…

Unele cad pe piatra, altele pe nisip,

Iar altele in pamantul din care, El ne-a plamadit

o inima mica, si neincapatoare –

de floarea samantei ce moare…

Ce dar mai mare, se poate face oare

Iubindu-si gradinarul floarea sa creasca mare,

si parfumand pe-acei ce obositi, in drum

se-opresc si, se-odihnesc de soare?

de ce merge internetul incet, bă neică?

2012-01-02T00:55:00.000+02:00

de ce merge internetul incet, bă neică?

Traiasca muzica si cei miscati de ea! La Multi Ani!

2011-12-31T03:32:00.000+02:00

Le doresc tuturor oamenilor un an nou plin de realizari marete! sa li se implineasca acele lucruri pe care si le doresc din toata inima, numai si numai acele lucruri pe care le vor din toata inima! A-ti dori ceva din toata inima presupune actiune, si nu actiune gandita de creier, ci de inima! Iar inima niciodata nu da gres, ea este singura care conteaza, nu este nimic mai mult de-atat! If music be the food of love, play on! zicea Shakespeare. Traiasca muzica si cei miscati de ea!

Aretha Franklin - I say a little prayer for You

2011-12-31T02:50:00.000+02:00

After The Ball Frances Black

2011-12-31T02:33:00.000+02:00

Renuntati la "ball" ahaha!!!!

JOAN BAEZ - I ONCE LOVED A BOY

2011-12-31T02:07:00.000+02:00

I once loved a boy, just a bold Irish boy

who would come and would go at my request;

and this bold Irish boy was my pride and my joy

and I built him a bower in my breast.

But this girl who has taken my bonny, bonny boy,

let her make of him all that she can;

and whether he loves me or loves me not,

I will walk with my love now and then.

The Cranberries - Dreams

2011-12-31T01:48:00.000+02:00

Oh, my life is changing everyday,

In every possible way.
And oh, my dreams, it's never quite as it seems,
Never quite as it seems.

I know I've felt like this before, but now I'm feeling it even more,
Because it came from you.
And then I open up and see the person falling here is me,
A different way to be.

Ah, la da ah...
La...

I want more impossible to ignore,
Impossible to ignore.
And they'll come true, impossible not to do,
Impossible not to do.

And now I tell you openly, you have my heart so don't hurt me.
You're what I couldn't find.
A totally amazing mind, so understanding and so kind;
You're everything to me.

Oh, my life,
Is changing every day,
In every possible way.

And oh, my dreams,
It's never quite as it seems,
'Cause you're a dream to me,
Dream to me.

Ah, da, da da da, da, la...

Joan Baez - Black is the Colour

2011-12-31T01:45:00.000+02:00

Black, black, black is the colour of my true love's hair.
His lips are something wond'rous fair
The purest eyes and the bravest hands.
I love the grass whereon he stands.
I love my love and well he knows,
I love the ground whereon he goes
And if my love no more I see
my life would quickly fade away.
Black, black, black is the colour of my true love's hair.

Mesaj catre "Omul Bun in suferinta"

2011-12-30T12:06:00.000+02:00

Primesc si eu acum, indirect, raspuns la scrisoarea prin care te intrebam cu ingrijorare sincera, daca esti sanatos, auzind stirea ca avionul de Brazilia, se prabusise. Dar nici la acea vreme, dupa doi ani si ceva de intrebari, nu ai avut curajul fizic de a-mi raspunde. Si nici acum, din pacate, nu ai acest curaj, pe care il au marile spirite ale istoriei. Nici acum. Ma ignori in continuare, asa cum poate fi ignorat la nesfarsit, un om care nu exista decat in inchipuirea noastra. Si totusi eu nu sunt o plasmuire, asa cum nici tu nu esti una. Plasmuire ar putea fi atasamentul meu fata de tine, dar nici el nu este, fiindca iti scriu de trei ani si ceva. Ganduri mai nebunesti uneori, alteori mai putin, asa cum suntem cu totii, cei care traim intr-o societate ce ne-a educat conform principiului concurentei, singurul si cel mai daunator fiintei noastre.

Nici acum nu poti analiza cu obiectivitate ceea ce iti spun, fiindca simti probabil o sila de nedescris, privind la mine prin valul negru creat de mintea ta, in ceea ce ma priveste. Probabil ca tot ceea ce ti-am spus de trei ani si ceva incoace, le-ai incadrat la “elucubratiile unei nebune care (cica) m-ar admira. “

Experienta fizicienilor Michelson si Morley a dovedit in chip hotarat ca dinlauntrul unui sistem inchis nu se pot face observatii asupra miscarilor absolute ale aceluiasi sistem deoarece observatorul, aflandu-se si el in interiorul sistemului, e prins, deci antrenat, in miscarea absoluta a acestuia. Asadar, nu poate „iesi” dintr-insul ca sa-l observe „din afara” si sa emita constatari obiective cu valoare nerelativa. Asa scria Nicolae Steinhardt in „Jurnalul fericirii” in rapunsul (o destul de lunga explicatie)la intrebarea „ce ramane pana la urma pentru asigurarea libertatii? Care e chezasul sigur? Numai unul: curajul fizic al indivizilor.“ afirmand totdata ca aceasta este taina finala a dreptului constitutional spre care l-au dus doi profesori ai sai din facultate, si care i-a confirmat-o mai tarziu credinta crestina.

Nu stiu daca ai auzit de Steinhardt, nu stiu daca ai auzit de suferintele sale in cei treisprezece ani de inchisoare politica, dar pot sa iti spun ca singura fericire de care el a avut parte a fost dup ace a inteles, iar intelegerea numai in suferinta o aflam. Si asa cum Steinhardt a trecut pe langa moarte si a afirmat - in legatura cu un prieten cu care era certat inainte sa fie arestati amandoi - “A! orice ar fi, un lucru e sigur: ca de suparari si certuri m-am lecuit pe veci” , asa si tu, inca nu te-a atins pe crestet moartea, ca sa poti intelege totul.

Zborul din iunie a fost doar anticiparea altor experiente pe care urmeaza sa le traiesti, fiindca tu insuti, prin comportamentul tau de om fricos, si fara coloana vertebrala le chemi. Eu sunt totusi un om asa cum esti si tu, si asa cum sunt toti aceia care nu-ti plac si pe care-i ignori. Am incredere in Dumnezeu ca nu vei muri pana nu il vei intelege pe fiecare om de pe pamantul asta, fiecare suferinta a celui mai mic om pe care El l-a creat.

Iti doresc, ca in fiecare an de trei ani incoace, un an nou plin de realizari marete, asa cum te vad eu, in sufletul meu oglindit. Si inca ceva, iti doresc sa ti se implineasca acele lucruri pe care ti le doresti din toata inima, numai si numai acele lucruri pe care le vrei din toata inima ta; sa scapi de mine nu se pune la socoteala, fiindca dorinta asta o gandesti cu ratiunea ta, si nu din toata inima. A-ti dori ceva din toata inima presupune actiune, si nu o actiune gandita de creier, ci una iesita din inima. Imi place o poezie de-a lui Blaga, pe care chiar mi-am pus-o pe blog ca si motto : "Iubești - când simțiri se deșteaptă, că-n lume doar inima este, că-n drumuri la capăt te-așteaptă nu moartea, ci altă poveste. Iubești - când întreaga făptură cu schimbul, odihnă, furtună, îți este-n aceeași măsură, și lavă pătrunsă de lună."

Iti doresc din toata inima mea sa ajungi sa iubesti! Abia atunci vei fi liber cu adevarat si vei trai curajul in splendoarea lui, iar moartea nu te va mai speria in veci. Nu e nimic mai mult de-atat.

http://blogdanieliancu.blogspot.com/2011/12/omul-bun-in-suferinta.html

O voce de inger si un cantec minunat, pentru o tara de sub cer! IRLANDA!

2011-12-29T19:35:00.002+02:00

Minunat popor, minunati oameni irlandezii! Iar cantecul ma face sa ma infior din cap pana in varful degetelor de la picioare, iar inima sa imi tremure, stand sa-mi sparga cutia de coaste rupte din barbatul adamic si placut lui Dumnezeu, de la inceput de lume...

Walking all the day, near tall towers where falcons build their nests

Siver winged they fly, they know the call of freedom in their breasts

Soar Black Head against the sky, between the rocks that run down to the sea

Living on your western shore, saw summer sunsets, asked for more

I stood by your Atlantic sea, and sang a song for Ireland

Talking all the day with true friends, who try to make you stay

Telling jokes and news, singing songs to pass the night away

Watched the Galway salmon run like silver dancing darting in the sun

Living on your western shore saw summer sunsets, asked for more

I stood by your Atlantic sea, and sang a song for Ireland

Drinking all the day in old pubs, where fiddlers love to play

Someone touched the bow, he played a reel, it seemed so fine and gay

Stood on Dingle beach and cast - in wild foam we found Atlantic Bass

Living on your western shore, saw summer sunsets asked for more

I stood by your Atlantic sea, and sang a song for Ireland

Dreaming in the night, I saw a land where no man had to fight

Waking in your dawn, I saw you crying in the morning light

Lying where the Falcons fly, they twist and turn all in you e'er blue sky

Living on your western shore, saw summer sunsets asked for more

I stood by your Atlantic sea, and I sang a song for Ireland

"Cu tacerea ii frigi pielea"

2011-12-28T19:45:00.000+02:00

Ce prostie…Nu eprostie mai mare decat sa iti doresti sa traiesti langa cel pe care il iubesti...Deunde ar mai izvori poezia in oameni si smeritele ganduri de nimicnicie a lutuluidin care suntem facuti?

Oamenii voriubiri perfecte, uitand ca nici ei, nici cei care ii iubesc pe ei, nu sunt perfecti,deci si iubirea lor e imperfecta. Iubirea numai Creatorul ne-o desavarseste sitransforma in perfectiune, dar asta o face numai la sfarsit, ca sa nu cadem diniubire in mandrie, in mandria ca iubim cu perfectiunea Lui.

De ce sa isidoreasca iubitii sa mearga umar la umar prin viata? Caci numai animalele farasentimente pot fi injugate alaturi, iar iubirea isi poarta jugul singura, farasa doreasca a-l injuga pe cel iubit al ei.

Nu...iubireadainuie in veac numai singura...fiindca ea nu este din lume, ea nu face pe placlumii, ea nu face pe plac nimanui. Iar oamenii vor tot timpul sa le satisfacitot felul de mofturi, de orgolii, de naravuri, in numele iubirii ce le-o porti.Chiar daca a le face pe plac este in detrimentul evolutiei lor, al cresteriilor, de le explici acest lucru vor spune ca nu ii iubesti, si nu ca le vreibinele sufletului lor. Ei sunt foarte practici, si daca nu beneficiaza deavantaje imediate de la tine, nu cred ca asta este iubire. Iar iubirea areobiective pe termen lung pentru sufletul celui iubit al ei.

Iubirea, si numaiiubirea stie ca ea si cearta, o cearta inteleapta, si nu galceveala care vreanumai indreptatire de sine; iubirea nu vrea sa aiba ultimul cuvant, fiindca eaeste toate cuvintele la un loc. Numai atunci tacerea este de aur, cand vine diniubire, si nu din ingamfarea desteptului viclean ce zice : “cu tacerea ii frigipielea”...

De mâine!

2011-12-28T16:56:00.000+02:00

"De azi încolo n-am să-l mai iubesc… Dar când îi văd privirile păgâne, şi zâmbetul copilăresc, mă jur că n-am să-l mai iubesc – de mâne !"

My heart is so low

2011-12-26T23:05:00.001+02:00

Versurile si muzica au fost compuse de Eleanor McEvoy

My heart is low, My heart is so low

As only a woman's heart can be

As only a woman, as only a woman's

As only a woman's heart can know

The tears that drip from my bewildered eyes

Taste of bittersweet romance

You're still in my hopes

You're still on my mind oh

And even though I manage on my own

My heart is low, My heart is so low

As only a woman's heart can be

As only a woman, only a woman's

As only a woman's heart can know

When restless eyes reveal my troubled soul

And memories flood my weary heart

I mourn for my dreams

I mourn for my wasted love

And while I know that I'll survive alone

My heart is low, My heart is so low

As only a woman's heart can be

As only a woman, only a woman's

As only a woman's heart can know

Shchedryk sau, Carol of the Bells

2011-12-24T03:26:00.000+02:00

Cantecul acesta are o istorie deosebita. Cu atat mai mult cu cat el a fost compus de un om ucis de sovietici, Nicolae Leontovici. Englezii ii spun Mykola Leontovich, dar rusii scriu Nicolai, iar N nu este M.

Minunat cantec!Craciun cu pace in suflete si mii de bucurii le doresc, oamenilor de pe tot pamantul! Shchedryk inseamna bogat, la ucrainieni.Bogatie le doresc tuturor, din ambele categorii, vazuta si nevazuta.

Sunt gata, pot pleca

2011-12-22T20:48:00.000+02:00

Cand, in lucrurile pe care le consideri importante in viata ta, alegi cu inima, drumul pe care vei merge nu te va duce altundeva decat, catre tine insuti. Desi vei suferi, (si cu siguranta vei suferi, caci inima are numai acela care simte prin toti porii fiintei sale tot ceea ce traieste) alegand cu inima, niciodata nu vei regreta alegerea pe care ai facut-o. In schimbul suferintei, iti vei castiga pacea sufleteasca, care te conduce apoi, in tacere, spre usa pe care cu totii o vom trece, unii mai devreme, altii mai tarziu, dar negresit ii vom pasi cu totii pragul. Atunci ceea ce vei lua cu tine vei putea pastra: o liniste si o pace adanca, nu resemnata, ci impacata cu propria ta fiinta.

Alegand cu capul, “ceea ce trebuie”, cu ratiunea, cu intelectul, ceea ce vrei, nu ceea ce simti cu inima ta ca ai vrea, vei trai regrete amarnice, care iti vor mentine inima intr-un iad al tristetii cronice, “ce-ar fi fost daca as fi ales ceea ce simteam ca vreau din toata inima”…niciodata nu vei afla, iar acest lucru nu iti va da pace in vecii vecilor; si vei pleca, si putea lua cu tine, ceea ce in inima vei avea…

Muzica, de la suferinta la tacere

2011-12-14T01:31:00.002+02:00

Ne straduim atat de mult sa placem celorlalti, sa fim iubiti macar de unul dintre ei, si totul este in zadar...nimic nu dobandim din asta, decat si mai mult gol in sufletele noastre. Cand nu mai vrem ca cineva sa ne mai placa, atunci putem incepe si noi sa traim viata care ni s-a dat, sa vedem frumusetea de dincolo de aceste eforturi care ne lasa un gol in suflet mai mare decat intregul univers gandit. Iubirea este muzica sufletului nostru, redus la tacere. Sufletul devine astfel ireductibil, simplu, exact asa cum Dumnezeu ni l-a dat. Este imposibil sa iubesti si sa fii intelept, zicea Francis Bacon. Eu zic ca este imposibil sa iubesti un om si sa fii intelept in acelasi timp. Fiindca iubirea reala nu este decat iubirea sufletului pentru creatorul lui.

JUST SIMPLY IN LOVE

2011-12-13T08:16:00.001+02:00

A POET MAN, JUST SIMPLY IN LOVE

I just Love this poem since I start blogging in April 2011 as I feel this way deeply and I would like to share the the little tale of mine;

(Love is not something you go out and look for. Love finds you, and when it does, ready or not, it’ll be the best thing to ever happen to you.)

There was a Fish in the Ocean

Fish said to the Ocean:
‘You can’t see my tears because I’m in the water.’
Ocean reply to the fish:
‘I feel your tears because you’re in my heart.’

I am neither a fish nor the Ocean, yet you still can’t see my tears?

Fish said to the Ocean:
‘I am here I will not leave you because I will die without you.’
Ocean reply to the fish:
‘I know you are here with me but yet your mind is elsewhere.’

I am neither a fish nor the Ocean, yet I will not leave you because I love you but am I the one in your heart?

Fish said to the Ocean:
‘without fishes there is nothing in the Ocean.’
Ocean reply to the fish:
‘without you there is nothing in my life.’

I am neither a fish nor the Ocean, without me you will still live on but without you, my life has no meaning…..

Fish said to the Ocean:
‘So how many fishes did you known before me? ‘
Ocean reply to the fish:
‘you are surely not the first fish I knew in the ocean but the first fish in my heart.’

I am neither a fish nor the Ocean, and we are not each other’s first but do you know every time when I start wondering; you will be first one in my mind….

Fish said to the Ocean:
‘why is me always the one asking you? ‘
Ocean reply to the fish:
‘because I like being in your thoughts.’

I am neither a fish nor the Ocean, why do you have to make me wait;
don’t you know I love you;
don’t you know its very painful;
don’t you know I‘m suffering.

If I are the ocean and you are a fish; you will always be the one in my heart….

If I am a fish and you are the ocean; will you let me swim in your heart?

Crazy Obsession With You

You are and will forever be in my heart.

,,,

Invingator si invins, sau Give us God, our natural life...

2011-12-12T22:58:00.000+02:00

Singurii oameni de care avem nevoie in viata noastra, sunt aceia care au nevoie de noi in vietile lor, dar nu vreo nevoie materiala; dar de obicei este invers; ii vrem, credem ca avem nevoie de anumiti oameni, in functie de nevoile noastre materiale, si ii primim in vietile noastre numai pe aceia care nu au nevoie de noi. Cel care l-a castigat pe celalalt in dragoste, castiga viata, iar cel care il pierde pe cel pe care il iubeste, se castiga pe el insusi, si odata cu el insusi, intregul, adevaratul univers, cu miile sale de smaralde....o inima ranita este cu mult mai puternica decat o inima obisnuita.

Johnny loves Jenny, but Jenny loves Joe, Joey wants Penny but Penny loves Bo, Bo isn't ready 'cos he's havin' fun - Playin' with many is better than mone...Playin' in the pantry

Like the townfolk and the gentry.

AII the little girls are screemin'

And the mothers a'dreamin'.

Running down the race course

Playin' tennis with a discus

AII the people playin' foolish

And the boys are kinda coolish.

Give me free life - the natural one

You gonna hold tight and never let go

Let go

let go

let go

let go.

Johnny loves Jenny but Jenny loves Joe. . .

Singin' for some money

When you're eatin' bread and honey

And you're playin' on a gold course

Ridin' on a splendid white horse.

Dancin' on the water

Playin' with the boss's daughter

While the scales are overflowin'

And the lawn is overgrowin'.

Give me free life - the natural one

You gonna hold tight and never let go

Let go

let go

let go

let go.

Give me free life - the natural one. . .

Johnny loves Jenny but Jenny loves Joe. . .

Johnny loves Jenny but Jenny loves Joe. . .

Give me free life - the natural one...

No Woman, No Cry - varianta JOAN BAEZ

2011-12-10T19:51:00.001+02:00

No Woman , No Cry

Are o voceeeee!

No woman no cry, no woman no cry
I said no woman no cry, no woman no cry

Yes I remember when we used to sit
In the government yard in Trench town
Observing those hypocrits
Mingle with the good people we know ya
Good friends we knew
And good friends we lost along the way
In this bright future we can't forget the past
So dry your tears I say

No woman no cry, no woman no cry
I said no woman no cry, no woman no cry

Yes I remember when we used to sit
In the government yard in Trench town
And georgie would make the fire light,
As it was logwood burning through the night.
Then we would cook corn meal porridge,
Which I'd share with you ya
And my feet is my only carriage
So I'm gonna push on through

Everything's gonna be alright
Everything's gonna be alright
Everything's gonna be alright

Everything's gonna be alright
Everything's gonna be alright
Everything's gonna be alright

Everything's gonna be alright
Everything's gonna be alright
Everything's gonna be alright

No woman no cry, no woman no cry
I said no woman no cry, no woamn no cry

Daniel Iancu - CAT SENTIMENT, ATATA INTELIGENTA.

2011-12-09T17:17:00.001+02:00

Am deschis blogul sa scriu despre ce se afla la ordinea zilei mele, si cum am pe blog un link cu citatul de iubire al zilei, cand am citit, am zambit calm, fiindca si eu stiam asta, am aflat-o pe propria-mi piele si pe pielea mediocrei mele iubiri. "Love implies anger. The man who is angered by nothing cares about nothing. zice Edward Abbey. Bineinteles ca este vorba de acea mânie buna, constructiva, care apare cand vrei sa dezintegrezi o prejudecata, sau un buchet de prejudecati, stiind ca ele ii ingusteaza orizontul gandirii, si al sentimentelor totodata. Si bineinteles ca acest tip de mânie este aratat numai la exterior, fiindca in interior sufletul este atat de linistit, si de trist, de faptul ca iarasi este nevoit sa constate ca prejudecatile nu pot fi dezintegrate, vorba lui Einstein, mai degraba reusesti sa dezintegrezi atomul decat o singura prejudecata, si o iei de la capat, cu scrijelitul in piatra devenita dura ca o stanca.

De fapt, am deschis blogul cu gandul sa scriu despre ceea ce am citit ieri in insemnarile lui Alexandru Paleologu, cam despre acelasi lucru. "Cat sentiment, atata inteligenta", spune Alex Paleologu. Si nu doar mi s-a parut ca este adevarat, ci chiar eu insami, am trait atat de profund aceste cuvinte, incat afirm cu toata inima ca este la fel de adevarat, cum adevarat este ca pamantul se invarte in jurul soarelui, iar soarele rasare dimineata si apune seara.

Nimic din ceea ce nu am trait noi insine nu are valoare, degeaba intelegem cu intelectul ceva din ceea ce citim, scris de altcineva, daca nu am trait-o noi insine, si nu am respirat prin toti porii fiintei noastre acel adevar. "Mai mult valoreaza eroarea in care se crede, decat realitatea in care nu se crede”, scria Mircea Eliade, ca ar fi spus Unamuno. De aceea, numai ceea ce traim are valoare, si nu tot ce gandim, caci intelectul este rece fara sentiment, si nu intelectul ne duce la absolut, la Dumnezeu, ci sentimentul. "Da-mi fiule inima ta" zice Domnul. Iar noi nu numai inima nu i-o dam, dar nici gandurile, care hoinaresc aiurea, in timp ce rostim vreo ruga. Si daca nu avem sentiment nici macar cand ne rugam, inseamna ca suntem inteligenti?

Acelasi lucru explica si Alex Paleologu, in eseul "Cat sentiment, atata inteligenta" din cartea editata de Polirom, "Bunul-simt ca paradox".

" Mediocritatea omeneasca vine din penuria sentimentelor, nu din a inteligentei. Inteligenta singura nu merge foarte departe. De capatul ei se da destul de repede, odata cu solutiile practice pe care le gaseste in impasurile si nevoile existentei. Acesta e rostul ei propriu-zis, finalitatea ei efectiva : "le moyen de se tirer d'affaire", cum zicea Bergson. Dincolo de pragul acesta, mecanismul ei merge in gol, dar cu efecte de ordin combinatoriu care foarte adesea epateaza.

Inteligenta devine cu adevarat mare si capabila de o progresie nelimitata, devine acel miracol al mintii umane care sporeste constiinta si o adanceste, numai in aliaj cu un mare sentiment si e pe masura acestuia: cat sentiment, atata inteligenta.

Nu e vorba neaparat de "sentimente frumoase", ci profunde si tari. (Rautatea e in ultima instanta prostie, de asta sunt sigur; dar numai in ultima instanta, adica in esenta ei primara in care nu e de fapt altceva decat inaptitudine la sentimente, deci un factor de imputinare a inteligentei. Astfel, cum spune un vers dintr-un sonet al lui Voiculescu: "e intelepciune a sti sa fii si rau")

Inteligenta singura, cu jocul ei combinatoriu, in vid, poate produce tot felul de pseudomorfoze "teoretice" si "abstracte", iar respectivul ins, de obicei prea multumit de sine, ajunge usor sa treaca drept "intelectual" si "ganditor", dar pana la urma nu se poate sa nu/si dea mediocritatea pe fata.

Adevarata putere de abstractie, implicand totodata simtul realului si pe cel al absolutului, e propulsata de un irezistibil resort pasional; reprezentarea categoriilor, substantelor, a "structurilor", cum se zice acum la tot pasul, comprehensia relatiilor si "entelehiilor" sunt cu atat mai clare si mai sigure cu cat sentimentul care li se asociaza e mai tare.

Din taria aceasta a sentimentului s-au putut naste marile tensiuni dialectice din dialogurile socratice, de pilda, sau ale 'disputei universaliilor" si nu mai putin, in lumea lui Bacon si Shakespeare, ceea ce un eseist roman a numit cu o formula admirabila:"patima inductiei".

Cunoasterea si spiritul stiintific (ori mai bine numit "geometric", dupa vorba lui Pascal) sunt insa definite prin obiectivitate, raceala, luciditate si lipsa de afecte; asa ni se spune. Eu cred ca obiectivitatea si "raceala" sunt tot niste atitudini de sentiment (ca si moderatia, care e, trebuie spus, la antipodul mediocritatii). Cat despre luciditate, ea e pur si simplu in raport direct cu puterea afectiva. Aceasta ascute luciditatea la infinit si e la randu-i, de asemeni, infinit sporita de ea.

Dovada cea mai evidenta e Dostoievski. Parerea ca "a fi lucid" inseamna a face abstractie de sentimente si a trece peste ele e o pura stupiditate si nu exprima altceva decat infumurare si nesimtire. Dar sa nu luam drept sentimente orice porniri sau simple apetituri, setea de laude, vanitatea, diferitele lacomii trupesti si sufletesti, care nu pot in nici un caz face casa buna cu luciditatea. "

(La aceasta luciditate m-am referit intr-o scrisoare, ca raspuns la intrebarea lui Daniel Iancu"esti constienta ce ai facut? " si raspunsul meu l-a primit instantaneu " Sunt perfect constienta si lucida" despre intentia actiunii pe care am gandit-o cu inima. Interventia mintii inaintea inimii ar fi transformat si ar transforma actiunile mele in simple acte de rautate gratuita, asa cum si sunt vazute de ochii altora, si mai ales de ochii lui. Dar ele contin in ele toata inima mea, si nu toata rautatea de care e in stare o fiinta umana care nu iubeste nimic si pe nimeni cu adevarat. Dar el asa le vede si acum.)

" Inteligenta goala, tocmai prin faptul ca dincolo de functia ei imediat practica se misca in speculatii combinatorii, in fond tautologice si sterile, nu e apta de veritabil pragmatism. Acesta, care reprezinta verificarea si implinirea oricarei conceptii teoretice, dand sensul ultim al filosofiei si absolvind-o de gratuitate, implica o axiologie si deci, cu necesitate, un suport sentimental.

Mediocritatea speculatiilor combinatorii, oricat ar fi de ingenioasa, se vadeste si in faptul ca la asa-numitele 'jocuri de inteligenta" (bridge, sah, etc) se gasesc jucatori de prima forta si dintre cele mai desavarsite nulitati. De asemeni, e remarcabila siguranta cu care mai toate nulitatile (si chiar unii de-a dreptul oligofreni) prind imediat orice posibila combinatie utilitara in fata careia oameni de mare intelectualitate sunt de obicei orbi si neajutorati.

Un matematician, profesor universitar, care e si un om deosebit de cult, mi-a marturisit candva ca ceea ce i se pare ingrijorator in disciplina lui e faptul ca permite a gandi neantul cu prea multa usurinta. Asta inseamna a nu avea sentimentul neantului, deci in fond de a nu-l gandi. Adica a-l folosi ca simplu flatus vocis intr-o vană retea combinatorie. Cred ca marii matematicieni (sa zicem de la Pitagora incoace) si orice adevarati oameni de stiinta, orice minti capabile de gandire abstracta si generalizatoare, au neaparat o fire profund sentimentala. "

Fiindca cu gandirea abstracta sta foarte bine, la aceasta gandire generalizatoare imi doresc sa ajunga Daniel Iancu, referitor la ceilalti oameni, care sunt diferiti de el, si pe care nu ii agreeaza, contestandu-le existenta, si refuzand sa le acorde actiunilor lor circumstante atenuante, ce nu pot izvori decat dintr-un sentiment adanc de intelegere a conditiei fiintei umane intr-o lume plina de frica, si devenita violenta, animalica chiar, ca urmare a instinctului de supravietuire. El este in acea stare de constiinta, in care nu poate vedea padurea din cauza copacilor.

Desi mi-as dori, nu pot spera ca "patima" mea sa devina o patima a inductiei unei opere a lui Daniel Iancu, de o profunzime adanca, deci departe de mine aceasta dorinta; dar nu pot sa nu sper din toata inima, ca intr-o zi se va elibera de toate "principiile" care ii ingusteaza orizontul creatiei artistice de care inca nu a beneficiat in adevaratul sens al cuvantului.

Sper, de asemenea, sa apuc ceasul in care voi afla momentul de varf al capacitatii sale creatoare, care sper sa ajunga cat mai sus, acolo unde el poate ajunge dar, nu reuseste deocamdata. Intr-o zi va reusi, sunt convinsa de acest lucru; si nu va reusi pentru ca va munci foarte mult, cat datorita faptului ca va ajunge sa simta si sa inteleaga totul cu inima lui, chiar si ceea ce nu ii place, chiar si ceea ce-i repugna, chiar si ceea ce intelectul ii spune ca este rau, ca este gresit, ca este urat, si intorcand capul, nu vrea sa vada, si prefera sa ramana indiferent, sa ii ignore pe aceia care i+au provocat sila, ca sa nu simta cumva pentru acei oameni vreun sentiment de mila, gandind se pare cu mintea sa inca ingusta, ca ar solidariza cu faptele lor, daca ar simti compasiune pentru ei. Nu inseamna nicidecum acest lucru, dar pana nu ajunge sa traiasca el insusi experientele care il vor face sa inteleaga, va ramane de neclintit in principiul pe care intelectul lui l-a asezat pe tron, facandu-l rege peste propria-i inima, peste propriile sentimente pe care le inabusa in fasa.

Deocamdata el simte cu capul, sentimentul provocat de opera sa artistica este doar orgasm cranian, adica sentimentul se materializeaza doar in cap, in intelect, asa cum am simtit si eu acum trei ani pentru prima oara cand i-am ascultat cateva dintre piesele sale, si i-am spus-o, iar el incantat (tot cu mintea" de ceea ce citise), declarase ca i-am dat o idee minunata, sa includa intr-o piesa aceste doua cuvinte: orgasm cranian. si ca daca va iesi ceva frumos, ma va mentiona ca si co-autor. Bineinteles ca stiam ca nu se va intampla acest lucru, pentru ca stiam ca era un sentiment de moment, aparut in creier, si nu un sentiment adevarat, care l-ar fi determinat sa incerce sa isi duca ideea pana la capat.

Cineva ma poate intreba de ce fac asta? de ce nu renunt, si nu las omul in pace. Da. As putea renunta, si am gandit de multe ori sa renunt. Dar inima mea imi spune de fiecare data, ca nu voi putea trece la o etapa noua in viata mea interioara, daca omul care m-a ridicat pe o treapta superioara de constiinta prin trairile experimentate in cei trei ani de vanitoasa nebunie, nu va reusi sa depaseasca acest blocaj; de fapt, blocajul lui devine blocajul meu. Poate intelege cineva ceea ce spun? Poate , cu siguranta multi pot, dar nimeni nu este interesat decat numai de el insusi; a fi interesat si de sufletul altcuiva, pare cu adevarat , in zilele noastre o nebunie buna de legat. Nimic avantajos nu este sa faci dovada nebuniei, in dorinta ta de a face un om sa simta cu inima lui, scurtcircuitand uneori intelectul, sau macar imbinandu-le; daca nici macar un artist, de talia lui Daniel nu poate face acest lucru, atunci nimeni nu o mai poate face.

Van Morrison mereu ma scoate din impas...el vine cu piesa potrivita sentimentelor mele, si momentului in care le astern pe hartie...minunat om! dar cu greu a ajuns asa, cu multa, multa suferinta...ca si mine...eu sunt o mediocra, nu sunt ca Van Morrison, ori ca Daniel Iancu, dar sunt o fiinta umana ca si ei, si drumul catre intelegere se parcurge in mod identic la toata lumea, fie el om cu sange albastru sau murdar pe talpi, ori cu mainile crapate....

Have to get back, have to get back the base

I need to talk to somebody, I can trust

Too many cooks, are tryin' to spoil the broth

I can't feel it in my throat, that's all she wrote

I'm not feeling it no more, I'm not feeling it anymore

Not feelin' it no more, not feelin' it anymore

When I was high at the party, everything looked good

I was seein' through rose coloured glasses

Not seein' the wood for the trees

I started out in normal operation

But I just ended up in doubt

All my drinking buddies, they locked me out

I'm not feelin' it no more, I'm not feelin' it anymore

No feelin' it no more, I'm tryin' to give you the score

You see me up there baby, I'm on the screen

But I know better now, it's so unreal

If this is success, then something's awful wrong

`Cause I bought the dream and I had to play along

I'm not feelin' it no more, I'm not feelin' it anymore

I'm tryin' to give you the score, I'm not feelin' it no more

We all know that money, don't buy you love

You just get a job and somewhere to live

You have to look for happiness, within yourself

And don't go chasin' thinkin' that it is somewhere else

I'm not feelin' it no more, I'm not feelin' it anymore

Baby I'm tryin' to give you the score,

I'm not feelin' it no more

I was pretending all the time

I was givin' everybody what they wanted

And I lost my peace of mind

And all I ever wanted was simply just to be me

All you ever need is the truth

And the truth will set you free

I'm not feelin' it no more, I'm not feelin' it anymore

I'm tryin' to give you the score, just like I did before

I'm not feelin' it no more, I'm not feelin' it anymore

I'm not feelin' it no more, baby I'm just trying to give you the score

I'm not feelin' it no more, not feelin' it anymore

Not feelin' it no more...

In love, the one who runs away is the winner.

2011-12-07T22:37:00.001+02:00

Love of my life – you’ve hurt me

You’ve broken my heart, and now you leave me,

Love of my life can’t you see?

Bring it back, bring it back,

Don’t take it away from me

Because, you don’t know,

What it means to me…

Love of my life, don’t leave me,

You’ve taken my heart and now desert me,

Love of my life, can’t you see?

Bring it back, bring it back,

Don’t take it away from me

Because, you don’t know,

What it means to me…

You won’t remember,

When this is blown over,

And everything’s all, by the way,

When I get older,

I will be there, at your side to remind you,

How I still love you, I still love you…

Back, bring it back,

Don’t take it away from me

Because you don’t know,

What it means to me…

Love of my life,

Love of my life …

si eu cant piesa asta, pentru ca mi se potriveste si mie, dar eu ii cant Iubirii, si o rog sa nu mai plece din inima mea! nici un om nu ne poate face fericiti, vorba unui poet in viata -care imi da cate un like la fiecare postare, mie un fir de nisip- "tot ce vrea ea este o maimuta" referindu-se la femeie; dar acest lucru este valabil si la barbati; tot ce vrea barbatul este o maimuta, care sa faca numai ce vrea el; eu m-am plictisit sa fiu o maimuta, eu ma vreau pe mine insumi inapoi, eu vreau sa redevin copilul care am fost cand eram mica; am redevenit mica, la figurat, sunt un fir de nisip, sunt un nimeni; acum imi vreau inapoi copilul din mine; maimutele vor numai sa le faci pe plac, iar eu vreau sa fiu eu insami, si nu maimuta vreunei maimute; vorba poetului Blaga, "eu nu-mi am inima in cap, nici creieri n-am in inima". Maimutele se maimutaresc, eu vreau doar sa iubesc, cu inima mea, nu cu capul si nici cu altceva, caci vremea aceea s-a dus, si ma bucur ca este asa. Nu poti sa stai sa faci sex pana la o suta de ani, pana mori, in seara asta sa faci sex, si maine dimineata sa te gaseasca mort. E o prostie! sexul este mai ales pentru tineri, iar la cei mai batrani, numai pentru cei foarte, foarte, foarte indragostiti unul de celalalt. Restul e maimutareala. :)

Daniel Iancu un artist blazat, dar de ce? si pentru ce, to'arasi!

2011-12-07T21:13:00.001+02:00

Am spus ca e blazat, si vreau sa si explic aceasta teorie, pentru a putea testa posibilitatea de a fi infirmata, de a i se aduce argumente care sa nu o sustina. Doar atunci poate trece drept teorie reala. Daniel Iancu este un intelectual, fost candva inteligent, ramas doar ambitios sa-si lase amprenta in istoria folkului romanesc, si face eforturi deosebite si de toate naturile, pentru acest lucru.

Oricat s-ar mai speti pe altarul artelor, in starea in care se afla acum, nu poate sa dea o opera demna sa-l duca macar post-mortem printre romanii care merita mentionati in cartile de istorie ( sau poate el spera sa fie “bagat” in niscaiva manuale alternative de istorie a scolilor din Constanta, ori din Ploiesti, asa cum a fost bagata Andreea Esca in unele “manuale” –asta E sca-matorie!).

Nu ambitia il va duce in istorie, in istorie este deja, si va fi mereu, dar ceea ce nu intelege el, este ca nu poate crea o opera care sa dureze in timp, si dupa moartea sa, decat daca renunta sa mai fie intelectual, cel care are in mod constant prejudecati, informatii, principii, cunostinte, in ideea de a-l “ajuta” sa devina ceea ce el este deja, si a uitat.

A uitat, pentru ca intre timp a uitat si sa-si mai foloseasca inteligenta, si a trecut in partea opusa, a prostiei. El nu mai stie sa asculte; inainte ca tu sa fi apucat sa termini ce ai de spus, el a tras deja concluzia. Tot ce spune cineva, la el trece prin atatea ganduri - principii, reguli, amintiri placute ori neplacute - din mintea lui incat, cand ceea ce spui a ajuns la el, a ajuns cu totul altceva. In el are loc o mare distorsionare.

Atunci, poate veti spune ca omul, avand acest talent daruit de …sus (de unde altundeva!?), si-l pune in slujba romanilor…hmmm... nu si dupa Campania de stergere a videoclipurilor de pe youtube ! a afirmat, (in gluma banuiesc) ca motivul pentru care nu a emigrat inca, este ca in Romania mai exista poezie ….hmmm....da, poate organiza concursuri pe feisbuc, pentru cautare de rime, imperecheate, incrucisate, poate vreo piesa buna de pus pe o muzica saltareata, cu succes si succes-ări de public, pentru el si fetele lui, luate parinteste la spectacole.

Atunci poate omul o face din pura placere! sa compuna bine si sa cante la fel de bine, este singura lui placere…hmmm... Atunci nu vad de ce mai asteapta sa fie laudat, si de ce il deranjeaza criticile, sau observatiile constructive…el a cantat, si-a facut numarul, deci placerea a fost maxima, si a fost minunat, si-a atins scopul; in aceasta situatie ar trebui sa isi doreasca sa fie criticat, ca sa stie unde are de lucrat, sa devina si mai bun de-atat. Nu poate spune ca se multumeste numai cu atat, altfel nu lucra la ultimul album trei ani, in conditiile in care majoritatea pieselor au fost compuse cu mult timp in urma. Hmmm.

Veti spune ca omul munceste, si muzica e hobby-ul lui…dar sa faci arta numai in timpul liber, vorba lui Octavian Paler, “sa arzi pentru o idee numai in timpul liber” asta te rupe de denumirea de artist, ramai la categoria “musca” a artei. La categoria grea, la titlul de om de arta, nu poate accede niciodata, fiindca nici un om de arta nu vaneaza conjuncturile, ci conjuncturile il vaneaza pe el, si abia post-mortem primeste recunoasterea si incadrarea in aceasta categorie, singura adevarata, singura reala, si singura pentru care merita sa iti traiesti viata, daca te-ai pricopsit cu talent artistic dat in dar.

Daniel Iancu este, prin urmare, un intelectual, rafinat, un gentleman, cum spune evreul :). A nu se confunda intelectul cu inteligenta. A nu se confunda intelectualitatea cu inteligentii. Intelectualitatea este inteligenta simulata, nu este inteligenta reala, pentru ca ea este imprumutata, se dobandeste in scoala, si mai apoi in viata, prin rafinarea gusturilor; rafinarea gusturilor nu inseamna rafinarea sufletului. Un om rafinat nu este un om evoluat, am mai scris despre acest lucru. Un om rafinat s-a oprit din evolutie, doar la nivelul rafinarii gusturilor: asta imi place, asta nu-mi place. Un om rafinat, este un intelectual, cu gusturi deosebite, cu un standard de viata ridicat, dar un standard de viata ridicat nu inseamna viata. Viata inteligenta nu se supune nici unui standard, iar inteligenta nu se invata, si este imprevizibila! la fel ca si viata. Viata insasi este inteligenta, si nu poate aduce nimeni argumente solide care sa contrazica aceasta afirmatie, facand-o fara sens; viata este, si ramane inteligenta.

Inteligenta nu se invata, fiindca nici viata nu se invata. Si asa cum viata este imprevizibila, si inteligenta este la fel, niciodata nu poti sa fii sigur de ceea ce urmeaza sa faca.

Sa fii intelectual, inseamna sa accepti compromisul de a fi fals, fiindca termenul de intelectual ti-l da societatea, dupa reguli emise chiar de ea. Aceasta societate care, cand ne regularizeaza (vezi comunismul la dex), cand ne dez-regularizeaza (vezi-l pe Dorutu si capra lui) , dar intotdeauna ne reguleaza! Ne umple de reguli!

Tocmai ce am spus ca viata insasi, nu are reguli, si nu se invata. Cand crezi ca ai invatat mai bine cum sa traiesti in viata, si esti plin de reguli, rafinat, si apreciat de societate pentru asta, de obicei ai ajuns la capatul ei, sau ea se termina brusc, fara sa te avertizeze, fara sa iti ceara voie. La fel este si cu inteligenta, nu cere voie nimanui pentru nimic:

EU: Domnule Daniel Iancu, va rog, imi dati voie sa va spun ca sunteti putin cam blazat?

D.I.: Nu.

EU: Atunci poate imi dati voie domnule folkist, sa NU va spun ca piesele domniei voastre nu se ridica la inaltimea necesara afirmarii dvs ca artist de geniu, (asa cum vi se dusese vorba la inceputul carierei dvs artistice)?

D.I.: ......

EU: Atunci domnule folkist, imi dati voie sa va spun ca inghesuindu-va la banchetul conjuncturilor ( noua republica, sau facut prieteni cu influenta in media, televiziune si advertising) va pierdeti dreptul de a mai judeca conjuncturile, si adaugand alaturi si definitia unui folkist, formulata de Ovidiu Mihailescu, aceste doua ingrediente va scot automat (adica fara sa va ceara voie) din specia folkistilor?

D.I.: ......

EU: Atunci domnule folkist, poate imi dati voie sa va laud creatia dvs de dinainte sa deveniti blazat!

D.I.: ......

EU: Atunci domnule folkist, poate imi dati voie sa respir!

D.I.: Asta poti, dar sa inchizi usa dupa tine cand iesi sa iei o gura de aer proaspat!

EU: Care usa domnule folkist? Suntem in viata, viata nu are usa, ea vine si pleaca atunci cand vrea ea, si nu cere voie nici la venire, nici la plecare, ea da buzna si iese val-vartej! Chiar dvs ne-ati zis ca pe Mitica Nemultumitu, nu l-a intrebat nimeni daca vrea sa se nasca! Pur si simplu viata a dat buzna peste el!

D.I.: Vezi sa inchizi poarta dupa tine.

EU: Care poarta domnule folkist, ca a venit dealu’ dvs si a luat-o pe sus! Valu dvs.ne-a luat calu’ si dealu poarta. De unde?

D.I.: Sa pravalesti bolovanu’ la pestera cand iesi, si sper sa te duci odata, ca ai luat-o pe aratura.

EU: Aaa, domnule Daniel Iancu, va puteti pune chiar dvs in orificiul, pardon, in gaura pesterei, sunteti o piatra de toata frumusetea, foarte mare si foarte tare, vorba poetului pe care spuneti ca il apreciati ca provenind de pe aceleasi meleaguri natale cu ale dvs. “Piatra este un om, in care alt om si-a bagat mana ca intr-o manusa, si l-a intors pe dos ca pe o manusa”. Si desi credeti ca ati inteles ce spune Nichita, capabilitatea dvs de a intelege s-a alterat cand s-a plecat la altarul regulilor, standardelor si conjuncturilor.

D.I.: ...Dabine. Poate vrei “sa iti cant o jaga-jaga” ca sa pleci.

EU: Dar dvs stiti sa cantati si jaga-jaga? Si eu care credeam ca cantati ca un geniu si ganditi ca un intelectual, numai din carti, din cartile de tehnologie, fara jaga, fara spaga, fara …vlaga…

M-am plictisit…si m-am cam scarbit..revin cand o sa-mi vina din nou cheful de despicat firul si de crapat piatra, ambele in patru. Ca-n textele alea de dictie,

Capra neagra-n piatra calca,
Cum o calca, 'n patru crapa!
Crape capu' caprii-n patru,
Cum a crapat piatra-n patru!
Capra neagra calca-n clinci,
Crape capu' caprii-n cinci
Cum a calcat capra-n clinci.
Capra paste langa casa,
Capu' caprii crape-n sase!
Capra noastra n-are lapte,
Crapa-i-ar coarnele-n sapte!
Capra-n piatra a calcat
Piatra-n patru a crapat,
Povestea s-a terminat!

Eehh, povestea mea e cam la mijloc! capra nu a ajuns inca oaie si piatra inca nu e trandafir.

seara buna si la buna vedere...

Daniel Iancu - Teorema I

2011-12-07T00:04:00.001+02:00

Teoria mea are zece subpuncte, si anume:

1) Daniel Iancu este talentat.

2) Daniel Iancu este folkist.

3) Daniel Iancu este sincer.

4) Daniel Iancu este sensibil.

5) Daniel Iancu iubeste oamenii.

6) Daniel Iancu este plin de compasiune pentru ceilalti mai putin avantajati de viata.

7) Daniel Iancu are mintea deschisa.

8) Daniel Iancu este un gentleman.

9) Daniel Iancu este un om complex.

10) Daniel Iancu este un om rafinat.

Ca o concluzie a teoriei mele, Daniel Iancu este un om de nota 10, de Mii de smaralde!

Buuun. Bineinteles ca teoria mea, pentru a fi probata, trebuie sa fie falsificabila, a nu se intelege falsa, ci exact cum am aflat de la Adrian –Profesorul de psihologie al Facultatii din Bucuresti – o afirmatie (sau o teorie) trebuie sa fie fasificabila, ceea ce inseamna sa fie, citez: „testabila, adica sa poti cauta dovezi prin care sa o infirmi. Unii inteleg in mod gresit falsificabilitatea: o confunda cu falsitatea. Pentru ca o teorie (sau o afirmatie, ca sa restrang discutia) sa aiba sens, vizand apropierea de adevar prin metode caracterizate de un nivel inalt de siguranta, este necesar sa o putem supune unui test ale carui rezultate posibile sa fie „adevarat” respectiv „fals”. Daca afirmatia nu poate fi respinsa niciodata, cu ajutorul unor dovezi contrare, daca nici macar nu permite imaginarea unor dovezi care sa nu o sprijine, ci sa o contrazica, atunci afirmatia\teoria, tehnic vorbind, nu are sens.

Nici Adrian nu a emis singur termenul de falsificabilitate , ci “a fost introdus de Karl Popper, un baiat cu anumite merite intelectuale, presupun, din moment ce a fost numit „Sir”. Inainte de a muri, acum 7 ani, Karl obisnuia sa se intalneasca, frecvent, cu o serie de oameni tineri, intr-un loc numit London School of Economics. Era profesor, intr-adevar, si preda filosofia stiintei. Prin urmare, avem motive sa credem ca si-a petrecut multi ani meditand la natura si limitele teoriilor stiintifice. Termenul de mai sus, acela cu „f”, este un dar facut de evreul nascut la Viena, dar suficient de alert pentru a emigra, in 1937, in Noua Zeelanda, constient de pericolul reprezentat de nazism.”

Cine doreste, poate veni cu argumente care pot sa nu sustina teoria mea, dar nicidecum nu o pot contrazice, fiindca ea se bazeaza pe un experiment luuuung, de peste trei ani! Bineinteles ca, teoria este deschisa testarii (acesta fiind si motivul pentru care am enuntat-o), de catre oricine doreste sa verifice falsificabilitatea ei; cu cat veti gasi de-a lungul testarii rezultate din ambele tabere “fals” “adevarat” , cu atat mai mult sens i se va da teoriei mele. Daca afirmatiile mele “nu pot fi respinse niciodata, cu ajutorul unor dovezi contrare, daca ele nici macar nu permit imaginarea unor dovezi care sa nu o sprijine, ci numai sa o contrazica, atunci afirmatiile/teoria, tehnic vorbind, nu are sens.”

Acum, stiu ca persoana care i-a trimis pe mail postarea ce continea propria lui afirmatie "Nu mai vreau roscate" nu ii va trimite pe mail si Teorema I, pentru ca nu o mai pune intr-o "lumina" salvatoare, nu mai are nici un interes sa o faca; nu vreau sa-i dezvalui identitatea, pentru ca se fereste foarte mult, sa stie cineva anume, ca s-a abonat la ceea ce scriu, (persoanele care se feresc au mereu ceva de ascuns) dar pot sa va spun ca isi zice mihaeladr si locuieste in orasul copilariei mele, intr-un vechi cartier al orasului, in care se asezau toti aceia care veneau de pe alte meleaguri, ca sa sprijine extractia de titei si gaze din zona. Un cartier care, mie personal nu mi-a placut niciodata prea mult...e mai frumos pe valea Prahovei decat in cartierul Lucacesti al Moinestilor, dar fiecare cu optiunile lui... ceea ce va face in continuare, si este normal, se va dezabona frumos si elegant de la blogul meu, pentru ca eu nu scriu pentru abonamente, nu vreau sa fac rating :)

It's raining inside

2011-12-06T10:48:00.001+02:00

letras de músicas no letras.com.br

It's raining outside
But that's not unusual
But the way that I'm feeling
Is becoming usual
I guess you could say
The clouds are moving away
Away from your days
And into mine

Now it's raining inside
It’s kind of a shame
And it's getting to me
A happy man
Why should you want to
Waste all my time
The world is yours
But I am mine

Rain, rain, rain in my tears
Measuring carefully my years
Shame, shame, shame in my mind
See what you've done to my life
See what you’ve done to my life

Daniel Iancu: un Artist - acum Blazat!

2011-12-05T22:20:00.001+02:00

Vin si cu definitia din dex, pentru niscaiva persoane care incadreaza cuvantul la o altfel de imagine decat cea reala :

Blazat - dezgustat, incapabil de emotii si de sentimente, indiferent

SUFLETUL ROMANESC SI MUZICA

2011-12-05T00:07:00.001+02:00

„Nici unul dintre bărbaţii mari de la 1848 – observa într-un rînd un învăţat român – n-avea o înţelegere deosebită pentru muzică. Fiii de boieri de acum un veac au asimilat totul, în ce priveşte artele pe care le întîlneau în străinătate, nu însă şi muzica. Nici astăzi, poate, nu avem destulă pricepere în această privinţă. Fiindcă muzica cere nu numai inteligenţă...

Opresc aici şirul ideilor pe care le dezvolta atît de sugestiv, într-o mai veche Istorie a literaturii române, profesorul Sextil Puşcariu. Nu e ceva de învăţat de la ele? Sufletul cult românesc (cu cel popular e o altă poveste) nu are toate dimensiunile. Nici nu le putem avea dintr-odată pe toate. A avut loc, în sînul lui, o dezvoltare vremelnică de tot interesul, în zonele luminoase ale vieţii spirituale, dar, în zonele unde raza inteligenţei nu pătrunde, creşterea a întîrziat. Va mai întîrzia?

Dar timpul nostru tocmai aceasta aduce: o înţelegere muzicală a lucrurilor; un tulburător triumf al muzicii. Există, de pildă, suflete şi naţiuni care ştiu să «orchestreze», în timp ce altele nu ştiu. De ce cîştigă bătălii cîte o naţiune? Pentru că, poate, n-a avut nici un mare muzician – ne-a venit în minte, într-o bună zi. Nu orchestrează; nu gîndeşte simfonic; nu cîntă cu adevărat. Iar timpul nostru, ca orice timp în care «elementele» tind să se individualizeze, are nevoie de contopire şi muzică.

În sufletul cult românesc, tăiat prea mult în colţuri, cîteodată, divizat de lucruri şi de sine prin cezurile necruţătoare ale inteligenţei, timpul nostru vine să verse armonie şi simţul întregului. Şi nu numai armonie sau simţ al întregului. E ceva material în muzică, nu o simplă idee poetică, iar de materie are nevoie un suflet, solicitat prea mult de teoretic şi teorie, cum este acest inteligent suflet cult românesc.

Numai din muzică – dacă nu cumva o ştii de-a dreptul – înveţi ce e creşterea şi devenirea. Simfonia singură îţi arată cum creşte materia sunetelor către sens. Muzica te familiarizează cu acest haos al lui ceea ce nu este încă, pe care ai să-l regăseşti mai tîrziu, peste tot, acolo unde e viaţă: în tine, dacă în tine e viaţă; în istorie, unde ţi se pare că e prea multă. Dacă avem azi nevoie să ne familiarizăm cu materia, să înţelegem dezordinea, haosul, atunci spiritul muzicii ne poate da o cheie. De cheia aceasta, cei mai mulţi dintre marii noştri înaintaşi au fost lipsiţi. Titu Maiorescu a plecat indignat de la reprezentaţia lui Lohengrin. Dar nu e nevoie să înscriem aceasta pe efigia ce se va bate în curînd în amintirea lui...

De aceea, fenomenul cultural cel mai adînc, poate, ce se petrece de cîţiva ani în România e sporirea interesului pentru muzica cea mare. Cînd vezi sălile acestea pline, ale concertelor, cînd asculţi programele de zile mari ale radioului, poţi nădăjdui că sufletul nostru cult va şti mai mult, va înţelege mai mult, mîine. E adevărat că există mulţi snobi: iară e adevărat că mulţi nu gustă din muzică decît voluptatea muzicii. Dar dacă arta nu e o formă superioară de bucătărie, atunci ceea ce se întîmplă astăzi are un sens de cultură. Timpul nostru ne trimite prin muzică un mesaj rafinat – ca să-i înţelegem întunericul şi luminile.“

Constantin Noica - Vremea, 1942

Maiorescu era aerian. Wagner ne-a dat in Lohengrin si frumosul mars nuptial. Nu l-am gasit pe youtube cantat in opera Lohengrin (ce-i drept, nici nu am stat sa caut prea mult), asa ca o sa-l incarc chiar eu, zilele astea. Ma voi ocupa cand voi gasi putin timp.

Daniel Iancu : “Nu mai vreau roscate”

2011-12-03T10:47:00.001+02:00

Oare cum se impaca cu ideea ca cea de-a doua sa fiica este roscata, ca si mama ei? fiindca a declarat acum ceva timp, ca nu vrea sa mai vada roscate in viata lui, iar blondele il lasa rece. hmmm...oare a realizat ca astfel loveste si in fiica sa cea roscata? "buna" reclama. de "tata". Oare cum poti spune ca roscatele sunt rele, atata timp cat stii ca ai o fiica roscata? Eu nu stiam ca are o fiica roscata, caci i-as fi "dat una peste nas" de-atunci.

Ceea ce nu stie Daniel Surubel este ca oamenii raspund cu egoism si rautate, la egoism si rautate. Cel putin oamenii care inca nu au invatat sa ii iubeasca si pe ceilalti – macar pe casnicii lui – ca pe el insusi, neconditionat. Cand te astepti la un anume comportament, intotdeauna primesti opusul lui.

O familie in-cantare: Mihaela si Andreea impreuna cu tatal lor. Daniel Ion Iancu. sau Iancu Bogdan Daniel, tot el. sau Daniel Surubel, tot el.

watch on youtube :) or, aici O FAMILIE IN-CANTARE - DANIEL ION IANCU & DAUGTHERS

si....Cristina Iancu, de fapt acum, dupa divort, Cristina Ivan.

Nu arata altfel decat tinerele ei fete, nu-i asa? Inocenta, si cu zambetul ei tineresc pe fata, ca si fetele lor, Mihaela si Andreea!
Era frumoasa , foarte frumoasa, tineretea e frumoasa intotdeauna, dar un tip ca Daniel Iancu scoate tot ce este mai rau din fiinta umana, deci nu ma mir ca si de la sotia lui a scos acea parte.
Acea parte urata a fiintei noastre, unii oameni in inconstienta lor cred ca se afla numai la altii, ca ei nu sunt asa....dar singurul lucru adevarat este ca nu se cunosc absolut deloc pe ei insisi. Iar aceasta ignoranta le va ucide sufletele, si inima o va impietri. Dovada este ca Daniel Iancu nu mai poate compune asa cum o facea candva, desi el nu realizeaza acest lucru.

Pretul Talentului

2011-12-02T21:34:00.000+02:00

Pretul Talentului
Posted on December 3rd, 2011 by FloriPloiesteanu | Edit
Ca să-şi împlinească destinul cu acel minimum de intransigenţă interioară pe care o presupune o operă, un creator trebuie să înainteze pe o cărare îngustă între două câmpuri. Dintr-unul îl cheamă Viaţa. Din celălalt se aud cântecele de sirenă ale gloriei.
El, care ştie preţul vieţii, pentru că altfel n-ar putea crea nimic, şi care nu e indiferent nici la glorie, nu se poate aventura până la capăt pe nici unul din aceste câmpuri. Trebuie să revină mereu la cărarea sa, la singurătatea sa.
Preţul plătit pentru norocul talentului său e că, într-un fel, va fi totdeauna un frustrat. Chiar dacă nu e ascet, un artist are o asceză pe care nu i-o cunoaşte nimeni.
Viaţa nu-i dă totul sau el nu poate lua totul de la viaţă pentru că altfel ar trebui să sacrifice o parte din creaţia sa. Nici cântecele de sirenă ale gloriei nu le poate asculta prea mult fără riscuri.
Cel mai adesea, trebuie să audă tăcerea. Altfel spus, un artist trebuie să se mulţumească cu mai puţin decât i se oferă şi să dea mai mult decât a primit.
Înghesuindu-se la banchetul conjuncturilor, ar pierde dreptul de a le judeca.
Polemici Cordiale
Observ de ceva timp la artistii nostri ca, cei mai multi dintre ei se lasa prea mult ademeniti de cele doua lucruri despre care aminteste si Maestrul in Polemicile Cordiale – lucruri care ii impiedica sa-si implineasca destinul artistic: tentatiile marunte ale vietii si infruptarea fara limita din drogul cu gust dulce, dar distrugator al gloriei.

Poate ei cred ca talentul primit li se cuvenea, si ca nu trebuie sa plateasca nimic in plus pentru el, la fel ca si oamenii obisnuiti, ca si netalentatii, neindemanaticii, mediocrii artelor de tot felul.

Credeti ca altora li se cuvine sa primeasca mai mult de la Creator, si sa nu dea nimic in schimb? Eu cred ca nu ar fi drept fata de ceilalti, care au primit la nastere mai putin sau deloc, astfel de talente.

Artistilor nostri le plac laudele mai mult decat critica – si aici ma refer la cei mai mediocri dintre ei – negandindu-se la un fenomen fizic cat se poate de simplu, si anume, ca inertia poate fi invinsa numai prin frictiune, prin eliberare de caldura (aparuta la ranirea amorului propriu), iar evolutia nu se poate produce fara miscare, intrucat inertia il tine pe loc;
oricine stie ca ceva ce sta pe loc este precum apa care nu mai curge – incepe sa balteasca, sa miroasa, iar orice asanare are loc cu eliberare de mirosuri neplacute, si cu efort. Cu cat balta este mai adanca, si mai linistita, cu atat asanarea va fi mai dificila, iar mirosurile eliberate vor fi din cele mai imputite posibil. Dar spune-le asta unora dintre artistii nostri, si te vor trata cu indiferenta si/sau iti vor spune ca „ai luat-o pe aratura”:) .
Filed under: Uncategorized

Polemici Cordiale, Octavian Paler

1 Decembrie - Oamenii din spatele "frontului"

2011-12-01T21:12:00.001+02:00

Astazi am fost si eu la Arcul de Triumf, dar pentru ca am plecat pe la 10a.m. nu am putut vedea parada militara. N-aveam de gand in nici un caz, sa ma trezesc cu noaptea-n cap, si sa ma plantez pe marginea soselei ca sa "prind loc" la marea parada. Mi-ar fi placut doar sa stau vreo 10-15min. si sa o admir "live" dupa care as fi lasat locul altcuiva. Dar, am vazut oamenii din spatele "frontului":), apoi am mers prin parcul Herastrau, inapoi in Piata Charles de Gaulle unde imi lasasem masina, si am incheiat vizionarea paradei. Dar a fost o zi foarte frumoasa si destul de calda, 8 DEG C. Am facut si ceva poze, si ceva clipuri :)

Make a Gift: Put a smile on your face

2011-11-29T19:10:00.001+02:00

In every life we have some trouble,

But when you worry you make it double!

Don't worry, don't do it!

Be happy! Put a smile on your face!

Don't bring everybody down!

Don't worry! It will soon pass, whatever it is.

Don't worry, be happy!

I'm not worried, I'm happy...

Bobby McFerrin - Don't worry, Don't do it, Be happy

Cine mazileste pe cine,

2011-11-23T23:11:00.001+02:00

saaauu, cum se catara maimutele pe culmile adevarului politic, calcand pe cadavre.

Cadavericul "ZĂ DACS CAMS FROM ZĂ TRACS" l-a catavencit pe Geoana.

Toate vechi. :)

Despre tovarasul "ZĂ DACS CAMS FROM ZĂ TRACS" nu am cuvinte. Moartea il cauta pe balta, si el se da in camioane! doar copiii si gura-casca se mai duc la circ sa vada bufoni cu butoni! :)

Nu exista verticalitate in politica; dupa ce li se inmoaie coloana vertebrala, si incep incet-incet sa faca parte din specia nevertebratelor (aici nu intra si nevertebrata blonda despre care povestea Toma Caragiu :), aceea face parte din alta subspecie ), toti, dar toti, mai devreme sau mai tarziu vor fi maziliti! cine are prea multe masti, automat intra in politica, fiindca acolo este singura scena unde le poate purta pe toate, si niciodata nu se uzeaza, ba dimpotriva, se rafineaza! pielea devine subtire-subtire (si cu cheltuiala se tine) se face... manusa! :)) vorba lui Nichita dragul de el... Piatra e un om in care alt om si-a bagat mana ca intr-o manusa, si l-a intors pe dos ca pe o manusa.... si-acum se arunca manusile intre ele! e vreme de razbel! vin alegerile! se intaresc egourile, morcovi se fac toate! En garde!

le-as canta daca as avea voce, ca Pink Floyd-zii : "Shine on you crazy diamonds..."

If Danieliancu.ro was a country, :))

2011-11-21T21:32:00.001+02:00

Cautand un site pentru gazduire fisiere, am ajuns la uploadfull.co.cc si dintr-una-ntr-alta, pe http://uploadfull.co.cc.visualizetraffic.com/. Am incercat sa vizualizez traficul blogului meu, dar astia imi dadeau traficul lui wordpress.

Atunci mi-a venit in minte (ce putea altceva?!) sa vad traficul sitului danieliancu.ro. Am ras cu gura pana la urechi, de ideile astora ! Scria cam asa:

If Danieliancu.ro was a country, it would be larger than with its 19 daily visitors!

1 in every 87,719,474 internet users visit Danieliancu.ro daily. Danieliancu.ro gets 19 internet visitors per day, now imagine that they would all come together.This means you would need at least 19 Single-Seater Race Cars to seat the visitors.
Single-Seater Race Car - Showing: 1 Person
This is a Mercedes Grand Prix F1 Team driver in a single-seater Mercedes GP 2010 F1 car.

If these 19 daily visitors stand hand in hand and form one long straight line, it would be 0 kilometers long.

Server & Power Consumption Information

The average Danieliancu.ro visitor visits about 1 pages before leaving again, this means that their servers handle about 19 page views per day and in term a total of 0 page views per second. We estimate that this website uses 1 server(s), and with the average internet server using about 2,400 kWh of electricity per year, Danieliancu.ro will use more or less 2,400 kWh of power in that time span. Looking at the average cost of 0,17c per kWh, this website uses an estimated total of $408 USD on electricity per year. (cam mult...)

http://danieliancu.ro.visualizetraffic.com/

Poate ar avea mai multi vizitatori, dar un site mai sarac si mai in paragina decat danieliancu.ro nu am vazut la nici un artist veritabil...o fi facand parte din strategia media-internet despre care vorbea la inceputul astui an? o fi facand :))

E drept, inca nu a ajuns un artist veritabil. Inca este in chinurile facerii. :))

Some people get their kicks from stepping on a dream

2011-11-20T21:19:00.001+02:00

That's life
That's what the people say
You're riding high in April
Shot down in May
I know I've got to change my tune
When I get back up on top in June

That's life
Funny as it may seem
Some people get their kicks from stepping on a dream
I don't let it get me down
This big old world keeps spinning round

I've been a puppet, a pauper, a pirate, a poet, a pawn and a king
I've been up, down, over and out
And I know one thing
Every time I find myself flat on my face
I pick myself up and get back in the race

That's life
I can't deny it
I thought of quitting but my heart wouldn't buy it
If I don't think it's worth a try
I'm gonna roll myself up in a big ball and die.

Nemesis, or We are trapped by our ego

2011-11-20T00:53:00.001+02:00

Nemesis

Nemesis

I do have an arch enemy
But it is not a man
It’s not someone who tried to hurt
Or foiled up my plan

It’s not a former confidant
Or dissipated love
It’s not someone with bad intents
Or kindred thoughts thereof

My nemesis is one that’s been
Beside me all along
It’s been my rival through weakness
And through the times I’m strong

It doesn’t care how I am feeling
Or if I’m in the mood
No matter how much I may try
This foe I can’t elude

It took a while before I knew
Exactly who to blame
And recently I’ve come to learn
This adversary’s name

“Ego” is the moniker
That this scourge answers to
With such a simple name it’s stunning
How much it can spew

Selfishness and self-indulgence
Insolence and pride
The Ego’s quick to fire back
With attitude so snide

It only cares about itself
And what it can collect
It’s not concerned with concepts like
Acceptance and respect

After years of hiding in
The shadows of my life
My nemesis came in full view
Amid a string of strife

Only then could I discern
This bandit of my peace
It grew strong with hate I fed
But now it would decrease

No longer would I focus on
Myself and my own view
I stunted it by cutting off
The pride from which it grew

The less I took things personally
The more my Ego shrank
The more that I gave of myself
The more its leverage sank

It’s at the point where now whenever
Something is not right
My nemesis can barely gather
Strength to cast its plight

Just know this, the only way
You’ll ever see your foe
Is not the way you’d think, with eyes
There’s just one way to show

It’s that feeling that you get
When you have been offended
It’s the fluster that you feel
When your point is contended

Just remember why that is
And why it shouldn’t be
The Ego stokes the fire with
The folks that don’t agree

Keep your nemesis in check
And don’t let it run loose
Only when you let things go
Will your Ego reduce

Miro

http://warriorpoetwisdom.com/2011/06/09/nemesis/

THE LIEBSTER BLOG AWARD

2011-11-19T23:50:00.001+02:00

http://justsimplyinlove.wordpress.com/2011/11/19/the-liebster-blog-award/

sunt si eu pe-acolo!

Concluzie experimentala

2011-11-19T23:29:00.001+02:00

ma observ tot mai des, dar uneori reusesc cu greu sa ma pot observa chiar atunci cand ar trebui mai mult: cand relationez cu oamenii. Si de multe ori spun cuvinte care ii supara, desi eu de cele mai multe ori doar glumesc. Concluzia este una singura: cand eu sunt, nu sunt. Iar cand eu nu sunt, sunt.

Axiome sau teoreme?

2011-11-19T22:45:00.001+02:00

To love rightly is to love what is orderly and beautiful in an educated and disciplined way.

zice teorema lui Platon

dar cand doresti desavarsirea persoanei pe care o iubesti? atunci cum trebuie sa iubesti? nu exista nici o regula pentru a face acest lucru. A iubi nu are reguli, si ati dori desavarsirea iubitei, iubitului tau, inseamna a face totul pentru asta. Nu ceea ce se vede conteaza, ci ceea ce este in inima. Aceasta este axioma iubirii, ca ea se cunoaste numai dupa ceea ce nu se vede, dupa ceea ce oamenii ascund. Degeaba cineva poate arata ca iubeste, daca in inima sa este rece si rational. Si degeaba cineva arata si demonstreaza ca nu iubeste, caci inima nu i-o stie decat Dumnezeu.

Iubirea adevarata nu are reguli. Cand vine, omoara regulile. Iar regulile o omoara.

Start de voluntar

2011-11-19T17:28:00.001+02:00

Astazi am "gradinarit"! Am plantat trei copacei, PHOTINIA SERRULATA RED ROBIN, in traducere libera, "o brad frumos!" ahaha! nu sunt braduti, sunt niste copaci despre care am aflat ca vor face frunze rosii. Dar bineinteles ca s-au plantat si braduti albi si niste specii de pini. Eu am dat semnul pentru bradul cel mare, care va fi impodobit pentru Craciun, iar startul la impodobit va fi dat de insasi Directoarea noastra! De ce am dat eu semnul unde sa fie amplasat? Pentru ca Mona Nicolici, alesese un punct oarecum "stramb", cu o deviatie de 80cm, si am venit eu cu specificatiile tehnice :)) si am trasat din ochi bisectoarea unghiului facut de doua alei din viitorul nostru parc de serviciu! Eu, ca si mos Tatu, profesorul de Organe de Masini de la Utilaj, apreciez foarte exact dimensiunile; cand iau din ochi o dimensiune anume, daca o masor, atata este, cat am spus! Ei, aici nu trebuia sa "iau" din ochi o dimensiune, ci sa trasez bisectoarea unghiului; chestie de imaginatie. Am facut si ceva poze, caci este prima mea sedinta de voluntariat!

Love dies,

2011-11-17T22:43:00.001+02:00

only when growth stops.

Despre oamenii rafinati

2011-11-16T21:46:00.001+02:00

Oamenii rafinati nu sunt nicidecum niste oameni evoluati. Oamenii evoluati sunt aceia care inteleg, care ii inteleg pe absolut toti ceilalti, si nu raman doar la nivelul rafinarii gusturilor: asta imi place, asta nu-mi place, tipul asta imi place, celalalt imi face sila. Ceilalti ii pot face sila si omului intelegator, dar e o altfel de sila, e o sila de lucrurile care ii chinuie pe acei oameni, nu de oamenii insisi, e o sila de ignoranta care le ucide sufletele, nu de sufletele insesi.

Oamenii rafinati, au ajuns numai pana in punctul extrem de jos, de a-si fi rafinat gusturile, nu si de a-si fi rafinat intelegerea. Cei mai ignoranti mi se par aceia- asa cum am observat de cand am eu blogul- care desi citesc ceea ce spui, nu vor sa vada si altcineva, sa faca acest lucru in mod public, se delimiteaza de o plasare a lor de catre ceilalti intr-o anumita categorie, iesita din obisnuit, de exemplu cum sunt gandurile mele puse in acest blog.

Acest tip de persoane, nu ar putea suporta nici macar ideea ca cineva, le-ar putea baga in aceeasi oala cu …o nebuna ca mine, caci cine se incumeta (par example) sa il critice pe Daniel Iancu? Toata lumea ii face lui Daniel Iancu cate un 68, pe blogul sau, ori pe pagina sa facebook, ori direct pe mail, (cine nu stie, ce e un 68, poate face sapaturi pe goooogle la categoria “bancuri” ), dar nu ar indrazni nimeni, sa ii critice opera, chiar daca uneori ar mai avea cate ceva de …sugerat, nu neaparat de criticat! Nu se poate sa fii intotdeauna, de acord intru totul cu o persoana, in tot ceea ce zice, ori face, caci daca esti astfel, unde mai este individualitatea ta, gandirea ta proprie? Esti ca o oaie, care urmeaza turma! vorba lui Einstein, ca sa faci parte dintr-o turma, trebuie mai intai sa fii o oaie. Imi place cum aborda diferenta dintre prieteni si dusmani Schopenhauer, spunand ca “prietenii se numesc sinceri, dusmanii sunt sinceri”.

Oamenii nu pot evolua, daca nu primesc feed-back, si mai ales, daca il refuza categoric ca fiind total eronat! si aici, ca in orisice domeniu, se aplica principiile din managementul calitatii. Calitatea oamenilor poate creste numai integrandu-sepe ei insisi intr-un sistem de imbunatatire continua, imbunatatire ce nu poate exista fara prelucrarea feed-back-ului. Dar ca sa poata fi prelucrat, feed-back-ul trebuie mai intai primit, acceptat, intors pe toate partile.

Nu exista feed-back in totalitate negativ, din orice feed-back, daca este analizat obiectiv, se pot extrage punctele slabe si punctele tari ale problemei supuse atentiei. Nu poti sa primesti numai feed-back pozitiv, caci nu exista perfectiune, omul este imperfect prin el insusi, asa l-a creat Dumnezeu, ca sa poata creste, sa-si poata desavarsi sufletul.

Feed-back-ul in totalitate pozitiv te arunca intr-o lancezeala urat mirositoare, in care te imbolnavesti, si din care nu te mai poti ridica fara o frictiune, fara un feed-back negativ, care sa iti dea plusul de energie de care ai nevoie pentru a-ti invinge forta de inertie, ce te tine tintuit in parerea de propriul sine. Acest lucru nu reuseste sa il inteleaga acest om de “folk” (folkul in acceptiunea romanilor inseamna cu totul altceva decat termenul original, dar voi reveni candva cu tratarea acestui subiect). El nu reuseste sa priceapa ca un artist are nevoie ca de aer de feed-back negativ, in el fiind ascunsa chiar posibilitatea de imbunatatire a prestatiei sale artistice, iar de aici posibilitatea de a evolua ca om, in general, si - ceea ce ravneste in adancul sufletului sau, si are el nevoie - ca om de arta, in special. Asta denota stadiul de ignoranta rafinata in care se afla.

Porcului ii place scarpinat si prostului laudat, ast proverb este cat se poate de adevarat. Dar nu te poti pune cu prostul, caci se supara si tace, scrasnind infundat, si mai ales afundat in propria parere (prea buna) despre sine. Daca stai sa-l asculti, il auzi spunandu-ti ca nu are nevoie de parerile negative ale altora, asa cum am citit de fapt, in multe locuri in care isi loveste criticii cu inertia lui. Dar el nu stie ca noi nu ne putem vindeca singuri, intotdeauna este nevoie de doi pentru acest lucru, care rand pe rand, isi iau in primire prin rotatie, rolurile de doctor si de pacient.

De aceea nu pot sa ii cred pe cei care divorteaza, cu atat mai mult pe cei care au deja copii, si cu atat mai mult, copii mari, fiindca ei nu se vor putea vindeca niciodata fara cea de-a doua parte. Ii pot intelege, ca sunt prea ingusti la minte, ca sunt foarte vanitosi, ca au prejudecati foarte multe, dar tocmai acestea sunt bolile de care este vital sa se vindece. Cu orice persoana s-ar insoti, aleasa pe baza afinitatilor rafinate de-a lungul vietii lor, nu vor ajunge niciodata sa evolueze, ci doar sa isi rafineze gusturile si mai adanc, evident devenind un cuplu plin de gusturi rafinate, care traiesc in comun, dar care nu vor ajunge niciodata sa fie ceea ce avem nevoie sa devenim de-a lungul vietii noastre, niste oameni plini de iubire, de compasiune si de inteleapta intelegere.

Carcotasii ar putea veni cu proverbul “doctore, vindeca-te mai intai pe tine insuti” dar in viata, este ca si in medicina, intotdeauna exista un doctor, si un pacient, iar rolurile se pot inversa(si chiar se inverseaza, mai ales in cuplu), daca pacientul devine si el doctor, intr-o alta problema, cu care s-a confruntat la un moment dat, supravietuindu-i. Ar putea sa spuna ca el este evoluat déjà, caci in prezenta prietenei sale, sau a prietenilor sai, nu transpira nici una dintre racilele care ii stapanesc sufletul; dar, ar fi suficient numai sa stea impreuna cu cineva, mai mult timp, ca sa aiba ocazia de a ‘scoate” toata mizeria din propria-i inima…dovada este propria-i casnicie esuata…cei doi parteneri, au scos din ei insisi mai multe decat puteau duce, data fiind vanitatea care le roade inimile. Iar pana nu ajung umili, Iubirea, care inseamna Dumnezeu insusi, nu va veni in inimile lor. Umilinta nu poate veni decat in inimile unor fosti adevarati vanitosi, dar cand o vor cunoaste, vor sti si sa iubeasca, si sa se inteleaga, vor sti ca nu exista doi oameni care nu se pot intelege si iubi, ci exista mandrie si prejudecata, peste care nu pot trece.

Poate crede Iancu Bogdan Daniel ca el este un om evoluat, dar eu stiu ca nu este deloc astfel, este doar rafinat, evolutia are loc numai cu frictiune, cu eliberare de caldura, lucru care poate aparea numai si numai intre doua persoane. Daca vrea sa nu aiba parte de disensiuni, trebuie sa stea singur pe veci, caci in orice cuplu care are pretentia sa atinga starea de iubire, fara polemici cordiale nu vor putea sa acceada la ea. Doi oameni care se mai si cearta, nu inseamna neaparat ca nu se iubesc, asa cum doi oameni care nu se cearta niciodata, nu inseamna in nici un caz ca se iubesc.

Dumnezeu nu a spus degeaba ca, ceea ce El a unit, omul sa nu desparta. Ghici de ce? pentru ca daca se despart de fiecare data cand nu le convine ceva la celalalt, nu vor ajunge niciodata umili si plini de iubire si intelegere unul cu celalalt. Iar la batranetile noastre, pacea, intelegerea si iubirea, sunt singurelele lucruri de care avem nevoie, nu de faima, care ne coboara, nu de laude, care ne ucid sufletul si nici de bani, cu care nu putem plati nici macar o zi de viata in plus.

Sailor's Lullaby

2011-11-15T20:25:00.000+02:00

tacere

2011-11-15T00:10:00.001+02:00

Stau…in tacere…

Ochi-mi s-au limpezit acum…

Vioara varstei mele

a cantat sfasietor,

murind, in ultima sa nota

al vietii mele dor.

Stau…in tacere…

Doar cate-un gand

mai bate-ncetisor…

nici el nu indrazneste

sa mai intre,

pe poarta mintii mele…

si se dizolv-usor.

Pe cer e fum.

Jarul s-a stins, intr-un sfarsit, acum.

E doar tacere….si mult scrum.

All about Eve

2011-11-14T23:39:00.000+02:00

In The Clouds

Bright in flames

They're melting with the snow

Precious wishes

Heavenwards they go

Secrets keep, no-one need ever know

When you're in the clouds

You're just a breath away

Painted words are whispered

It's no prayer

Whispering words

Are drifting like the snow.

Shelter From The Rain

Let me steal away

Here I'm growing pale

Like the leaves decay

As summer fades away

Let me see the rain

Kiss the window pane

'Neath the tree we wait

Rain won't go away

Shelter from the rain

Lightning strikes again

Shelter from the rain

I'll shelter you

If you'll shelter me again

Let me save a flower

I won't let you fade away

So no jealous shower

Will wash your blaze away

Let me free to steal

Roses while I may

Let me free or else

I might run away. . .

Another door

There must be something in the blood we share

Fermented over centuries or something in the air.

Our moody scenery, just won't stop bruising me.

I've had enough of grey skies raising tears

Another door is closed

I see the fire inside

Another door closed, another door

You know it's cold.

The map of bitterness I imagined

Has just brought out the nurse in me -

Or don't you need care ?

I know, there's lots of love

But it's all twisted up,

I've had enough of thunder ringing in my ears

[ Here by the fireside, there's a war, a war

Let's blame the war on bad design - Don't cry

Here by the fireside, there's a war, a war

Blame the war on you and I

I know there's lots of love

Still it's all twisted up

Martha's harbour

I sit by the harbour

The sea calls to me

I hide in the water

But l need to breathe

You are an ocean wave my love

Crashing at the bow

I am a galley slave my love

If only I would find out the way

To sail you...

Maybe I'll just stow away...

I've been run aground

So sad for a sailor

I felt safe and sound

But needed the danger

You are an ocean wave my love...

http://musiconvinyl.blogspot.com/2011/11/marthas-harbour-all-about-eve.html

Interese personale. Numai interese personale.

2011-11-14T20:44:00.001+02:00

Nimeni nu este interesat decat de propria sa persoana; orice actiune pe care o intreprinde, buna sau mai putin buna, este in interesul sau propriu si spre satisfactia si multumirea sa. Cei care sunt interesati si de satisfactia celorlalti, sunt din alta dimensiune. Oameni nu sunt in nici un caz. Oamenii nu urmaresc satisfactia nimanui decat pentru propria lor multumire.

Numai interesele personale primeaza. Cine spune altceva este, ori ipocrit, ori prost, ori nu se cunoaste nici un pic pe el insusi. Adica traieste dormind in papuci.

Bineinteles ca, om fiind, eu nu fac exceptie.

O familie in-cant(ato)are - Daniel, Mihaela & Andreea Iancu

2011-11-13T18:07:00.001+02:00

Aveam si eu incarcat pe youtube un filmulet de un minut cu trio-ul, din 2008, de cand imi spusese Daniel Iancu ca au aparut la pro-tv de Paste, dar acum am gasit un alt filmulet, si mai incantator, pentru ca ii arata in mijlocul actiunii! Enjoy!

O FAMILIE IN-CANTARE - DANIEL ION IANCU & DAUGTHERS